MÎLÍT, -Ă adj. Acoperit cu mîl (1), plin de mîl; nămolit. Acesta lucru arată cum iaste pământul mălit. HERODOT (1645), 93. Fînurile mîlite sînt greu de mistuit. I. IONESCU, C. 111/9. Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287, cf. 291. Sărutatu de urît, Ca și fînul cel mîlit. ȘEZ. XX, 38. ♦ Împotmolit, înglodat. Călătorii. . . s-au aflat mîliți în pădurile năsipului. AR (1829),194²/16. - Pl.: mîliți,-te. -Și: (prin Ban.) molít,-ă (H VIII 123), (prin Maram.) molít, -ă (T. PAPAHAGI, M. 226) adj. - V. mîli.