17 definiții pentru mâglă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẤGLĂ, mâgle, s. f. (Reg.) Stivă. – Din magh. mágla (var. a lui máglya).

MẤGLĂ, mâgle, s. f. (Reg.) Stivă. – Din magh. mágla (var. a lui máglya).

mâglă3 sfs [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 1644/34 / E: slv мьгла] (Îvr) 1 Ceață. 2 Negură.

mâglă2 sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Bețișor cu care lemnarii fac măsurători când așază bârnele în pereți. 2 (Reg) Încheietură a bârnelor la colțurile caselor de lemn. 3 (Reg) Sfeșnic de lemn.

mâglă1 sf [At: SIMION DASC., ap. LET. 57 / V: mag~, madlă, măg~ / Pl: ~le / E: mg máglya cf mâglă3] (Reg) 1 Morman de lemne, de bulgări de sare, de piatră, de cartofi etc. 2 Îngrămădire de bușteni, crengi, vreascuri aduse de ape. 3 Stivă de lemne tăiate sau de scânduri.

MÎ́GLĂ, mîgle, s. f. (Regional) Grămadă, morman (mai ales de sare). Milioane de morți, ale căror oase stau ca mîglele de sare. GORJAN, H. II 52.

MÎGLĂ s.f. (Mold.) Grămadă, morman. Pre toți i-au tăiat, unde apoi măgle de cei morți au strîns. URECHE. Etimologie: magh. dial. mágla.

1) mî́glă și máglă f., pl. e (orig. comună cu măgură, ca mătură, d. vsl. metla. D. rom. vine ung. mágla și máglya, morman. Cp. și cu gîlmă). Trans. Mold. Grămadă, morman: mîglă de oase (Beld. 3943). V. măglaș.

3) mî́glă f., pl. e (vsl. mĭgla, bg. mŭgla, negură). Dos. Negură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mấglă (reg.) (mâ-glă) s. f., g.-d. art. mấglei; pl. mấgle

mâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. mâglei; pl. mâgle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂGLĂ s. v. ceață, grămadă, maldăr, morman, movilă, negură, pâclă, purcoi.

mîglă s. v. CEAȚĂ. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ. PURCOI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîglă (mấgle), s. f. – Ceață. Sl. *mĭgla (Tiktin; Candrea; Graur, Rom., LIII, 384); cf. rus. mygla (Vasmer, II, 109).

mîglă (mấgle), s. f. – (Trans., Mold.) Grămadă, morman. Mag. mágl(y)a (Candrea). Legătură cu măgură (Tiktin; Scriban) pare dubioasă. – Der. mîglaș, s. m. (lucrător care taie sare în minele de sare gemă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mấglă2, mấgle, s.f. (reg.) 1. bețișor de măsurat bârnele în pereți. 2. sfeșnic de lemn.

mấglă, mâgle, (mâglie, măglă), s.f. – (reg.) 1. Grămadă de lemne (Grad, 2000; Săcel). ♦ (top.) Mâglele, „loc situat în pădurea dintre satele Glod și Văleni, renumit prin faptul că adăpostește un mormânt acoperit cu o grămadă de pietre, care ar fi aparținut unui haiduc ce l-ar fi trădat pe Pintea Viteazul. Fiecare om ce trece pe la Mâgle aruncă câte o piatră pe grămada ce acoperă mormântul zicând: Aici e îngropat glodeanul care l-a vândul pe Pintea” (Ivanciuc, 2006: 16). 2. Sloi de gheață plutitor (Chioar). – Din magh. magla „rug” (< magh. máglya „morman”) (Șăineanu, Candrea, cf. DER); din magh. máglya (MDA).

mấglă, -e, (mâglie), s.f. – 1. Grămadă, morman. Mâglele, „loc situat în pădurea dintre satele Glod și Văleni, renumit prin faptul că adăpostește un mormânt acoperit cu o grămadă de pietre, care ar fi aparținut unui haiduc ce l-ar fi trădat pe Pintea Viteazul. Fiecare om ce trece pe la Mâgle aruncă câte o piatră pe grămada ce acoperă mormântul zicând: Aici e îngropat glodeanul care l-a vândul pe Pintea” (Ivanciuc 2006: 16). 2. Sloi de gheață plutitor (Chioar). – Din magh. magla (din máglya) „rug” (Candrea cf. DER; DEX).

Intrare: mâglă
  • silabație: mâ-glă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâglă
  • mâgla
plural
  • mâgle
  • mâglele
genitiv-dativ singular
  • mâgle
  • mâglei
plural
  • mâgle
  • mâglelor
vocativ singular
plural

mâglă

etimologie: