mấglă, mâgle, (mâglie, măglă), s.f. (reg.) 1. Grămadă de lemne. 2. Grămadă de pietre. ■ (top.) Mâglele, „loc situat în pădurea dintre satele Glod și Văleni, renumit prin faptul că adăpostește un mormânt acoperit cu o grămadă de pietre, care ar fi aparținut unui haiduc ce l-ar fi trădat pe Pintea Viteazul. Fiecare om ce trece pe la Mâgle aruncă câte o piatră pe grămada ce acoperă mormântul zicând: Aici e îngropat glodeanul care l-a vândul pe Pintea” (Ivasiuc, 2006: 16). 3. Sloi de gheață plutitor (în zona Chioar). – Din magh. magla „rug” (Candrea, după DER); din magh. máglya (MDA).