13 definiții pentru stivă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIVĂ, stive, s. f. Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din ngr. stivás.

STIVĂ, stive, s. f. Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din ngr. stivás.

sti sf [At: POGOR, HENR. 111/9 / Pl: ~ve / E: ngr στοῖβα, it stive] 1 Mulțime de obiecte de același fel, cu dimensiuni aproximativ egale, aranjate în mod ordonat unele peste altele. 2 (Îlv) A face ~ A stivui (2). 3 Construcție de lemn, de metal sau mixtă, în formă de prismă, utilizată pentru susținerea acoperișului în abataje. 4 (Nav) Cală1 (1).

STIVĂ, stive, s. f. Grămadă de lemne, de cărămizi sau de alte obiecte, clădite ordonat unele peste altele. Se îndeletniceau cu clădirea lăzilor în stive de douăzeci. DUMITRIU, N. 257. Mai aveau de tăiat stuf și de sporit stiva de lemne. SADOVEANU, P. M. 48. Luna se lăsase dincolo de stivele de scînduri din curtea fabricii de mobile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 349. ◊ (Poetic) Resfiră ariile-n sat mireasma-n stive a fîneții Și fața cerului albastră au potopit-o norii-n trîmbe. STANCU, C. 105.

STI s.f. (Mar.) Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. [< it. stiva].

STI s. f. 1. magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. 2. (mar.) cală. (< it. stiva)

STIVĂ ~e f. Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. O ~ de lemne. /<ngr. stiva, it. stive

stívă f., pl. e (ngr. stiva, d. vgr. stoiba). Grămadă de scîndurĭ (lemne, doage) așezate cu rînduĭală (clădite) una peste alta. V. teanc, clit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sti s. f., g.-d. art. stivei; pl. stive

sti s. f., g.-d. art. stivei; pl. stive

sti s. f., g.-d. art. stivei; pl. stive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stivă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva.Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio.

Intrare: stivă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sti
  • stiva
plural
  • stive
  • stivele
genitiv-dativ singular
  • stive
  • stivei
plural
  • stive
  • stivelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sti, stivesubstantiv feminin

  • 1. Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: grămadă
    • format_quote Se îndeletniceau cu clădirea lăzilor în stive de douăzeci. DUMITRIU, N. 257. DLRLC
    • format_quote Mai aveau de tăiat stuf și de sporit stiva de lemne. SADOVEANU, P. M. 48. DLRLC
    • format_quote Luna se lăsase dincolo de stivele de scînduri din curtea fabricii de mobile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 349. DLRLC
    • format_quote poetic Resfiră ariile-n sat mireasma-n stive a fîneții Și fața cerului albastră au potopit-o norii-n trîmbe. STANCU, C. 105. DLRLC
    • 1.1. marină Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. DN
    • 1.2. marină Cală. MDN '00
      sinonime: cală
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.