7 definiții pentru mâțuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂȚÚC, mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (1). – Mâț + suf. -uc.

MÂȚÚC, mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (1). – Mâț + suf. -uc.

mâțuc sm [At: LB / Pl: ~uci / E: drr mâțucă] (Reg) 1-3 Mâțișor (1-3).

MÎȚÚC, mîțuci, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mîț. Mîțuci abia mai mieunînd, aruncați afară. CAMILAR, N. II 136.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâțúc (rar) s. m., pl. mâțúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂȚÚC s. v. cotoiaș, motănaș, motănel, pisoiaș.

mîțuc s. v. COTOIAȘ. MOTĂNAȘ. MOTĂNEL. PISOIAȘ.

Intrare: mâțuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâțuc
  • mâțucul
  • mâțucu‑
plural
  • mâțuci
  • mâțucii
genitiv-dativ singular
  • mâțuc
  • mâțucului
plural
  • mâțuci
  • mâțucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâțuc

etimologie:

  • Mâț + sufix -uc.
    surse: DEX '98 DEX '09