16 definiții pentru luxație luxațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUXÁȚIE, luxații, s. f. Deplasare a extremității articulare a unui os din poziția normală față de articulația din care face parte, care provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.

luxație sf [At: MAN. SĂNĂT. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr luxation, lat luxatio, -onis] Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea posibilității de a executa mișcările normale Si: luxare, (pfm) scrântire, (reg) oligneală, (îvr) luxatură.

LUXÁȚIE, luxații, s. f. Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea mișcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.

LUXÁȚIE s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; scrântitură; exartroză. [Gen. -iei, var. luxațiune s.f. / cf. fr. luxation, lat. luxatio].

LUXÁȚIE s. f. deplasare a unui os din articulație; scrântitură; exartroză. (< fr. luxation, lat. luxatio)

LUXÁȚIE ~i f. 1) Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; scrântitură. 2) Loc luxat; scrântitură. [G.-D. luxației; Sil. -ți-e] /<fr. luxation, lat. luxatio, ~onis.

LUXAȚIÚNE s.f. v. luxație.

luxațiune f. în chirurgie: scrintirea unui membru.

*luxațiúne f. (lat. luxátio, -ónis). Chir. Scrîntire; scrîntitură. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luxáție (-ți-e) s. f., art. luxáția (-ți-a), g.-d. art. luxáției; pl. luxáții, art. luxáțiile (-ți-i-)

luxáție s. f. (sil. -ți-e), art. luxáția (sil. -ți-a), g.-d. art. luxáției; pl. luxáții, art. luxáțiile (sil. -ți-i)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUXÁȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

LUXAȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUXÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Deplasare persistentă a extremității articulare a unui segment osos din poziția normală față de articulația din care face parte. Este însoțită uneori de ruptura capsulei articulare și a ligamentelor și de ieșirea extremității unuia din oasele articulației din capsulă. Provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale. Poate fi congenitală sau traumatică. Sin. scrântitură, torsiune (3).

Intrare: luxație
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luxație
  • luxația
plural
  • luxații
  • luxațiile
genitiv-dativ singular
  • luxații
  • luxației
plural
  • luxații
  • luxațiilor
vocativ singular
plural
luxațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luxațiune
  • luxațiunea
plural
  • luxațiuni
  • luxațiunile
genitiv-dativ singular
  • luxațiuni
  • luxațiunii
plural
  • luxațiuni
  • luxațiunilor
vocativ singular
plural

luxație luxațiune

  • 1. Deplasare a extremității articulare a unui os din poziția normală față de articulația din care face parte, care provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale.
    surse: DEX '09 DN sinonime: exartroză luxare scrântitură

etimologie: