11 definiții pentru lustruitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lustruitor, ~oare [At: COSTINESCU / V: (reg) ~rător[1] / Pl: ~i, ~oare / E: lustrui + -tor] 1-2 a, smf (Persoană) care lustruiește (1). 3 sn Unealtă cu care se dă lustru2 (1) Si: polizor. corectată

  1. În original, accentuat greșit: ~rător; am corectat accentul potrivit cu forma cuv. în trimiterea coresp. — LauraGellner

LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legătorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -iru-i-] – Lustrui + suf. -tor.

LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.

LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu lustruirea diferitelor obiecte; (rar) lustragiu. S-a mutat aci... lustruitorii de pantofi și de iminei. CAMIL PETRESCU, O. II 387. – Pronunțat: -tru-i-.

LUSTRUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în lucrări de lustruire. ~ de mobilă. /a lustrui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lustruitoáre (-tru-i-) s. f., g.-d. art. lustruitoárei; pl. lustruitoáre

lustruitoáre s. f., g.-d. art. lustruitoárei; pl. lustruitoáre

lustruitór2 (obiect) (-tru-i-) s. n., pl. lustruitoáre

lustruitór1 (persoană) (-tru-i-) s. m., pl. lustruitóri

lustruitór (obiect) s. n., pl. lustruitoáre

lustruitór (persoană) s. m., pl. lustruitóri

Intrare: lustruitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustruitoare
  • lustruitoarea
plural
  • lustruitoare
  • lustruitoarele
genitiv-dativ singular
  • lustruitoare
  • lustruitoarei
plural
  • lustruitoare
  • lustruitoarelor
vocativ singular
plural