13 definiții pentru lustragiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUSTRAGÍU, lustragii, s. m. Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea; văcsuitor. – Lustru1 + suf. -agiu.

lustragiu sm [At: DLR ms / Pl: ~gii / E: lustru + -agiu] Bărbat care curăță și lustruiește (1) încălțămintea Si: văcsuitor.

LUSTRAGÍU, lustragii, s. m. Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea; văcsuitor. – Lustru1 + suf. -agiu.[1]

  1. Sinonimul văcsuitor are și forme de feminin. — gall

LUSTRAGIU, lustragii, s. m. Persoană care se ocupă cu lustruirea încălțămintei; văcsuitor.

LUSTRAGÍU ~i m. Persoană specializată în lustruirea încălțămintei. [Sil. lus-tra-] /lustru + suf. ~agiu

lustragiù m. care curăță și face lustru la ghete.

lustragíŭ m. (turc. lustroğu). Văxuĭtor de ghete.

văxuitór m. Acela care are ocupațiunea de a văxui saŭ de a lustrui pe stradă încălțămintea trecătorilor. – Și lustragiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lustragíu s. m., art. lustragíul; pl. lustragíi, art. lustragíii (-gi-ii)

lustragíu s. m., art. lustragíul; pl. lustragíi, art. lustragíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUSTRAGÍU s. văcsuitor. (E de profesie ~.)

LUSTRAGIU s. văcsuitor. (E de profesie ~.)

Intrare: lustragiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustragiu
  • lustragiul
  • lustragiu‑
plural
  • lustragii
  • lustragiii
genitiv-dativ singular
  • lustragiu
  • lustragiului
plural
  • lustragii
  • lustragiilor
vocativ singular
  • lustragiule
plural
  • lustragiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lustragiu

  • 1. Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: văcsuitor, -oare

etimologie:

  • Lustru + sufix -agiu.
    surse: DEX '09 DEX '98