2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.

LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.

LUMINĂTÓR2, -OÁRE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.

LUMINĂTÓR2, -OÁRE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.

luminător2, ~oare [At: PSALT. (1651), ap. GCR I, 154/20 / V: (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: lumina + -tor] 1 a Care luminează (1). 2 sf (Bis; înv; îs) Lumina cea în trei ~toare Sfânta Treime. 3 smf (Fig) Persoană care învață, călăuzește etc.

luminător1 sn vz luminator

LUMINĂTÓR2, -OÁRE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină (I 1). Acest foc s-a făcut repede călduros și luminător. MACEDONSKI, O. IV 115. Lumină luminătoare, Răsai mai strălucitoare! SEVASTOS, C. 53.

LUMINĂTÓR1, luminătoare, s. n. Porțiune din învelitoarea unui acoperiș sau dintr-un plafon, alcătuită din ochiuri de geam montate într-un schelet, pentru a permite sau a mări luminarea unei încăperi cu lumină directă. – Variantă: luminatór s. n.

LUMINĂTÓR ~oáre n. Geam sau panou transparent în acoperișul sau în plafonul unei clădiri, pentru asigurarea iluminării naturale a unei încăperi. /lumină + suf. ~tor

luminător a. și m. 1. care luminează; 2. corp luminos: luminători ca soarele și luna EM.

luminătór, -oáre adj. Care luminează. S. m. Ochĭ: te urmăresc luminătoriĭ (Em.). S. n., pl. oare. Fereastră făcută numaĭ ca să pătrundă lumina, dar să nu se deschidă p. ventilare.

LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.

LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.

luminator sn [At: IOANOVICI, TEHN. 186 / V: (pop) ~năt~ / Pl: ~oare / E: lumina + -tor cf rs (ил)люминатор] Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul iluminării naturale a unei încăperi Si: (rar) lucernariu.

LUMINATÓR s. n. v. luminător.

LUMINATÓR s.n. Panou transparent sau translucid care înlocuiește o porțiune dintr-un acoperiș ori plafon, permițând iluminarea unei încăperi. [Cf. rus. liuminator].

LUMINATÓR s. n. panou transparent sau translucid montat într-un acoperiș ori plafon, care permite iluminarea unei încăperi. (după rus. liuminator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luminătór (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. luminătoáre

luminătór (panou transparent) s. n., pl. luminătoáre

luminătór adj. m., s. m. ((cel) care luminează), pl. luminătóri; f. sg. și pl. luminătoáre

!luminatór (panou transparent) s. n., pl. luminatoáre

luminatór s. n., pl. luminatoáre

Intrare: luminător
luminător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminător
  • luminătorul
  • luminătoru‑
  • luminătoare
  • luminătoarea
plural
  • luminători
  • luminătorii
  • luminătoare
  • luminătoarele
genitiv-dativ singular
  • luminător
  • luminătorului
  • luminătoare
  • luminătoarei
plural
  • luminători
  • luminătorilor
  • luminătoare
  • luminătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: luminator
luminator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminator
  • luminatorul
  • luminatoru‑
plural
  • luminatoare
  • luminatoarele
genitiv-dativ singular
  • luminator
  • luminatorului
plural
  • luminatoare
  • luminatoarelor
vocativ singular
plural
luminător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminător
  • luminătorul
  • luminătoru‑
plural
  • luminătoare
  • luminătoarele
genitiv-dativ singular
  • luminător
  • luminătorului
plural
  • luminătoare
  • luminătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

luminător

  • 1. Care luminează, care emite lumină.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Acest foc s-a făcut repede călduros și luminător. MACEDONSKI, O. IV 115.
      surse: DLRLC
    • Lumină luminătoare, Răsai mai strălucitoare! SEVASTOS, C. 53.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lumina + sufix -ător.
    surse: DEX '09

luminator luminător

  • 1. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Lumina + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • cf. limba rusă liuminator
    surse: DEX '09 DEX '98 DN