12 definiții pentru luminator luminător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.

LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.

luminator sn [At: IOANOVICI, TEHN. 186 / V: (pop) ~năt~ / Pl: ~oare / E: lumina + -tor cf rs (ил)люминатор] Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul iluminării naturale a unei încăperi Si: (rar) lucernariu.

LUMINATÓR s.n. Panou transparent sau translucid care înlocuiește o porțiune dintr-un acoperiș ori plafon, permițând iluminarea unei încăperi. [Cf. rus. liuminator].

LUMINATÓR s. n. panou transparent sau translucid montat într-un acoperiș ori plafon, care permite iluminarea unei încăperi. (după rus. liuminator)

LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.

LUMINĂTÓR1, luminătoare, s. n. Porțiune din învelitoarea unui acoperiș sau dintr-un plafon, alcătuită din ochiuri de geam montate într-un schelet, pentru a permite sau a mări luminarea unei încăperi cu lumină directă. – Variantă: luminatór s. n.

LUMINĂTÓR ~oáre n. Geam sau panou transparent în acoperișul sau în plafonul unei clădiri, pentru asigurarea iluminării naturale a unei încăperi. /lumină + suf. ~tor

luminătór, -oáre adj. Care luminează. S. m. Ochĭ: te urmăresc luminătoriĭ (Em.). S. n., pl. oare. Fereastră făcută numaĭ ca să pătrundă lumina, dar să nu se deschidă p. ventilare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!luminatór (panou transparent) s. n., pl. luminatoáre

luminatór s. n., pl. luminatoáre

luminătór (panou transparent) s. n., pl. luminătoáre

Intrare: luminator
luminator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminator
  • luminatorul
  • luminatoru‑
plural
  • luminatoare
  • luminatoarele
genitiv-dativ singular
  • luminator
  • luminatorului
plural
  • luminatoare
  • luminatoarelor
vocativ singular
plural
luminător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminător
  • luminătorul
  • luminătoru‑
plural
  • luminătoare
  • luminătoarele
genitiv-dativ singular
  • luminător
  • luminătorului
plural
  • luminătoare
  • luminătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

luminator luminător

  • 1. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Lumina + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • cf. limba rusă liuminator
    surse: DEX '09 DEX '98 DN