12 definiții pentru lucrativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. – Din fr. lucratif, lat. lucrativus.

LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. – Din fr. lucratif, lat. lucrativus.

lucrativ, ~ă a [At: IONESCU, D. 187 / Pl: ~i, ~e / E: fr lucratif lat lucrativus] 1 (D. ocupații) Care aduce câștig Si: profitabil, rentabil. 2 (Pex) Folositor.

LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. (Despre ocupații, profesiuni) Care aduce cîștig; profitabil, rentabil, bănos. Întreprindere lucrativă.Cultivatorul nu va putea niciodată să exercite industria sa într-un chip lucrativ. I. IONESCU, D. 239. ◊ (Impropriu, despre cîștiguri) Erau unele funcțiuni publice fără leafă; remunerația titularului era lăsată în seama vredniciei sale, s-o facă cît putea mai lucrativă. GHICA, S. A. 39.

LUCRATÍV, -Ă adj. Care aduce câștig; rentabil. [Cf. fr. lucratif, lat. lucrativus].

LUCRATÍV, -Ă adj. care aduce profit; rentabil. (< fr. lucratif, lat. lucrativus)

LUCRATÍV ~ă (~i, ~e) Care aduce câștig; aducător de profit; profitabil; rentabil. Întreprindere ~ă. /<fr. lucratif, lat. lucrativus

lucrativ a. ce aduce câștig: profesiune lucrativă.

*lucratív, -ă adj. (lat. lucrativus, d. lucrum, cîștig). Care aduce cîștig, profitabil, rentabil. Adv. În mod lucrativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lucrativ (lu-cra-) adj. m., pl. lucrativi; f. lucrativă, pl. lucrative

lucratív adj. m. (sil. -cra-), pl. lucratívi; f. sg. lucratívă, pl. lucratíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUCRATÍV adj. v. avantajos, bănos, bun, productiv, profitabil, rentabil.

lucrativ adj. v. AVANTAJOS. BĂNOS. BUN. PRODUCTIV. PROFITABIL. RENTABIL.

Intrare: lucrativ
lucrativ adjectiv
  • silabație: lu-cra-tiv info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrativ
  • lucrativul
  • lucrativu‑
  • lucrati
  • lucrativa
plural
  • lucrativi
  • lucrativii
  • lucrative
  • lucrativele
genitiv-dativ singular
  • lucrativ
  • lucrativului
  • lucrative
  • lucrativei
plural
  • lucrativi
  • lucrativilor
  • lucrative
  • lucrativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lucrativ, lucratiadjectiv

  • 1. Care aduce câștig. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Întreprindere lucrativă. DLRLC
    • format_quote Cultivatorul nu va putea niciodată să exercite industria sa într-un chip lucrativ. I. IONESCU, D. 239. DLRLC
    • format_quote impropriu (Despre câștiguri) Erau unele funcțiuni publice fără leafă; remunerația titularului era lăsată în seama vredniciei sale, s-o facă cît putea mai lucrativă. GHICA, S. A. 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.