12 definiții pentru lucrativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. – Din fr. lucratif, lat. lucrativus.

LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. – Din fr. lucratif, lat. lucrativus.

lucrativ, ~ă a [At: IONESCU, D. 187 / Pl: ~i, ~e / E: fr lucratif lat lucrativus] 1 (D. ocupații) Care aduce câștig Si: profitabil, rentabil. 2 (Pex) Folositor.

LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. (Despre ocupații, profesiuni) Care aduce cîștig; profitabil, rentabil, bănos. Întreprindere lucrativă.Cultivatorul nu va putea niciodată să exercite industria sa într-un chip lucrativ. I. IONESCU, D. 239. ◊ (Impropriu, despre cîștiguri) Erau unele funcțiuni publice fără leafă; remunerația titularului era lăsată în seama vredniciei sale, s-o facă cît putea mai lucrativă. GHICA, S. A. 39.

LUCRATÍV, -Ă adj. Care aduce câștig; rentabil. [Cf. fr. lucratif, lat. lucrativus].

LUCRATÍV, -Ă adj. care aduce profit; rentabil. (< fr. lucratif, lat. lucrativus)

LUCRATÍV ~ă (~i, ~e) Care aduce câștig; aducător de profit; profitabil; rentabil. Întreprindere ~ă. /<fr. lucratif, lat. lucrativus

lucrativ a. ce aduce câștig: profesiune lucrativă.

*lucratív, -ă adj. (lat. lucrativus, d. lucrum, cîștig). Care aduce cîștig, profitabil, rentabil. Adv. În mod lucrativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lucratív (lu-cra-) adj. m., pl. lucratívi; f. lucratívă, pl. lucratíve

lucratív adj. m. (sil. -cra-), pl. lucratívi; f. sg. lucratívă, pl. lucratíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUCRATÍV adj. v. avantajos, bănos, bun, productiv, profitabil, rentabil.

lucrativ adj. v. AVANTAJOS. BĂNOS. BUN. PRODUCTIV. PROFITABIL. RENTABIL.

Intrare: lucrativ
lucrativ adjectiv
  • silabație: lu-cra-tiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrativ
  • lucrativul
  • lucrativu‑
  • lucrati
  • lucrativa
plural
  • lucrativi
  • lucrativii
  • lucrative
  • lucrativele
genitiv-dativ singular
  • lucrativ
  • lucrativului
  • lucrative
  • lucrativei
plural
  • lucrativi
  • lucrativilor
  • lucrative
  • lucrativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lucrativ

  • exemple
    • Întreprindere lucrativă.
      surse: DLRLC
    • Cultivatorul nu va putea niciodată să exercite industria sa într-un chip lucrativ. I. IONESCU, D. 239.
      surse: DLRLC
    • impropriu (Despre câștiguri) Erau unele funcțiuni publice fără leafă; remunerația titularului era lăsată în seama vredniciei sale, s-o facă cît putea mai lucrativă. GHICA, S. A. 39.
      surse: DLRLC

etimologie: