36 de definiții pentru lucernă luțărnă luțernă lătără luțăndră luțârnă luțearnă luțendră luzernă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCÉRNĂ s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (reg.) luțắrnă, luțérnă s. f.] – Din germ. Luzerne.

LUCÉRNĂ s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (reg.) luțắrnă, luțérnă s. f.] – Din germ. Luzerne.

lucernă1 sf [At: ENC. AGR. III, 616 / V: (reg) lățăr~, lițăr~, lițer~, luțăndră, luțăr~, luțâr~, luțer~, luzer~ / Pl: ~ne / E: ger Luzerne, fr luzerne, mg lucerna] 1 (Șîc ~-albastră, ~-de-Banat) Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). 2 (Bot; reg; șîc ~-galbenă) Culbecească (Medicago falcata). 3 (Bot; reg; șîc ~-neagră) Trifoi mărunt (Medicago lupulina). 4 Cultură de lucernă (1). 5 (Pop; îe) A scăpa în ~ A se îmbăta.

lucernă2 sf [At: MARIN, F. 105/37 / Pl: ~ne / E: lat lucerna] (Ltî) Lampă cu ulei.

LUCÉRNĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din cîte trei foliole și cu flori de culoare violetă pînă la purpuriu-închis, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). Dintre leguminoase, se cultivă pentru furaj trifoiul și lucerna. BOTANICA 174. – Variante: luțắrnă (C. PETRESCU, R. DR. 242), luțérnă (SADOVEANU, E. 121) s. f.

LUCÉRNĂ s.f. (Ant.; la greci și la romani) Corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. [< it., lat. lucerna].

LUCÉRNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna)

LUCÉRNĂ f. Plantă erbacee furajeră cu frunze compuse din foliole și flori de culoare violetă. [G.-D. lucernei] /<germ. Luzerne, fr. luzerne

*lucérnă f., pl. e (fr. luzerne, d. pv. luzerno, adică „lucitoare”, ca semințele eĭ, d. luzir, a luci, infl. de it. lat. lucerna, lampă). Un fel de trifoĭ cultivat ca nutreț (medicago sativa). – Și luțernă (după germ. rus.).

LUȚÁRNĂ[1] s. f. v. lucernă.

  1. Varianta indicată la intrarea principală este LUȚĂRNĂ. — gall

LUȚÉRNĂ s. f. v. lucernă.

arată toate definițiile

Intrare: lucernă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucernă
  • lucerna
plural
genitiv-dativ singular
  • lucerne
  • lucernei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luțărnă
  • luțărna
plural
genitiv-dativ singular
  • luțărne
  • luțărnei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luțernă
  • luțerna
plural
genitiv-dativ singular
  • luțerne
  • luțernei
plural
vocativ singular
plural
lătără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luțăndră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luțârnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luțearnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luțendră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luzernă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

lucernă luțărnă luțernă lătără luțăndră luțârnă luțearnă luțendră luzernă

  • 1. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Dintre leguminoase, se cultivă pentru furaj trifoiul și lucerna. BOTANICA 174.
      surse: DLRLC

etimologie: