loz¹ sn [At: GT (1839), 108 / Pl: ~uri / E: ger Los] 1 Bilet de loterie Si: (iuz) lot¹. 2 (Îs) ~ în plic Joc de noroc cu bilete închise în plic, care se trag la sorți, dintre care unele sunt declarate câștigătoare. 3 (Cmr; rar) Acțiune cu câștiguri care se trag la sorți. 4 (Arg; asr) Bani.

loz² sn vz loază

LOZ, lozuri, s. n. Bilet de loterie. Tutungiul a convins-o odată să cumpere a opta parte dintr-un loz. PAS, Z. I 204.

LOZ s.n. Bilet de loterie. [< germ. Los].

LOZ s. n. bilet de loterie. (< germ. Los)

LOZ ~uri n. Bilet de loterie. /<germ. Los

loz n. bilet de loterie. [Nemț. (LOTTERIE)LOS].

*loz n., pl. urĭ (germ. loos. V. lot). Bilet de loterie.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță-de-vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

loază sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 308 / V: loză, loz sn / Pl: ~ze / E: slv лоза] 1 (Reg) Ramură verde Si: vlăstar. 2 (Reg) Tulpină de plante agățătoare. 3 Ornament vegetal sub formă de ramuri împletite, în sculptură sau în orfevrerie. 4 (Reg) Viță de vie (Vitis vinifera). 5 (Reg) Struguri zdrobiți, rămași în teasc, din care se prepară un fel de rachiu. 6 (Bot) Specie de răchită (Salix capraea). 7 (Reg) Diavol. 8 (Reg; fig) Obiect fără importanță. 9 (Reg; fig; lpl) Fleacuri. 10 (Reg; fig; lpl) Minciuni. 11 (Reg; fig) Om de nimic Si: (pfm) lichea, secătură. 12 (Reg; fig) Ștrengar. 13 (Reg; fig; lpl) Zburdălnicii.

loză sf vz loază

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță de vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Regional) Om de nimic, netrebnic, secătură. O loază ca tine nu mă oprește pe mine în cale. SLAVICI, O. I 162. Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei! CARAGIALE, O. II 286.

loază f. 1. Buc. specie de salcie (Salix capraea); 2. ramură verde de salcie, vlăstar; 3. fig. nerod: loază îmbăierată, vită încălțată PANN. [Slav. LOZA, viță, curmeiu (v. lozie)].

2) loáză (oa dift.) f., pl. e (V. lozesc). Sud. Fam. Persoană foarte urîtă, monstru, pocitanie. Loază îmbăĭerată, pocitanie și maĭ și.

1) loáză (oa dift) f., pl. e (vsl. loza, vlăstar de viță; bg. lozá, butuc de viță; rus. lozá, ramură; pol. loza, salcie. V. lozie). Est. Vechĭ. Vlăstar de viță.

loz s. n., pl. lózuri

loz s. n., pl. lózuri

loz, -zuri.