lombard, ~ă [At: P. MAIOR, IST. 275/3 / A și: lombard / Pl: (1-17) ~rzi, ~e, (înv, sm) ~i, (18-19) ~uri / E: fr lombard, it lombardo, ger Lombard] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Lombardiei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Lombardia. 5 sm (Lpl) Popor care trăiește în Lombardia. 6-7 a Care aparține (Lombardiei sau) lombarzilor (5) Si: (îvr) lombardic (1-2), lomardicesc (1-2). 8-9 a Referitor (la Lombardia sau) la lombarzi (5) Si: (îvr) lombardic (3-4), lombardicesc (3-4). 10-11 a Specific (Lombardiei sau) lombarzilor Si: (îvr) lombardic (5-6), lombardicesc (5-6). 12 a (Îs) Școala ~ă Școală de pictură înființată în sec. XVI în Lombardia, ai cărei principali reprezentanți au fost Correggio și frații Carraci. 13 sf Dialect nordic al limbii italiene, care este vorbit în Lombardia. 14 smp (Înv) Negustori de origine italiană care făceau comerț cu metale prețioase sau cu produse alimentare și care împrumutau bani pe amanet. 15 sn Instituție de credit care acordă împrumuturi având drept garanție efecte publice, acțiuni, obligațiuni etc. sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 16 sn Împrumut având drept garanție efecte publice sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 17-18 smf, a (Înv) Longobard (1-3).

LOMBARD, lombarduri, s. n. Împrumut garantat cu efecte publice (titluri de rentă, acțiuni, obligațiuni etc.) depuse ca gaj.

LOMBARD s.n. (Ec.) Împrumut avînd drept garanție efecte publice (titluri de rentă, acțiuni etc.) depuse ca gaj. ♦ Instituție pe credit care acordă astfel de împrumuturi. [Cf. germ. Lombard, fr. lombard, it. lombardo].

LOMBARD¹ s. n. 1. împrumut având drept garanție efecte publice (acțiuni, obligațiuni, titluri de rentă etc.) sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 2. instituție de credit care acordă astfel de împrumuturi. (< germ. Lombard, it. lombardo)

LOMBARD², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Lombardia. II. adj. ♦ arhitectură ~ă = arhitectură romană din nordul Italiei (în sec. XI); benzi ~e = benzi verticale în relief ușor care decorau zidurile exterioare ale primelor biserici romane; lezene (1). ◊ (s. n.) dialect italian vorbit în Lombardia. (< fr. lombard)

LOMBARD ~uri n. 1) Împrumut având drept garanție obiecte sau titluri de valoare (acțiuni, obligații etc.). 2) Instituție care acordă astfel de împrumuturi; casă de amanet. /<germ. Lombard, fr. lombard

lombard n. termen comercial: amanet simplu sau cu lucruri mobile (în opozițiune cu ipotecă).

Lombarzi m. pl. popor germanic care invadă Italia în sec. VI și fundă acolo un regat distrus de Carol Magnu în 774.

lombard¹ (înv.) (instituție de credit, împrumut) s. n., pl. lombarduri

lombard² (referitor la Lombardia) adj. m., s. m., pl. lombarzi; adj. f., s. f. lombardă, pl. lombarde

lombard² (avans, instituție de credit) s. n., pl. lombarduri

lombard¹ (locuitor) adj. m., s. m., pl. lombarzi; adj. f., s. f. lombardă, pl. lombarde

lombard (fin.) s. n., pl. lombarduri

lombard (locuitor) s. m., adj. m., pl. lombarzi; f. sg. lombardă, g.-d. art. lombardei, pl. lombarde

lombard, -duri.

lombard, ritm ~, (engl. scotch snap; germ. lombardischer Geschmack; fr. manière lombarde; it. alla zoppa), ritm punctat cu accentul (II, 7) pe valoarea* scurtă, îndrăgit de compozitorii sec. 17-18, mai ales în Italia și Anglia. Se întâlnește în creația lui Caccini, Monteverdi, Frescobaldi, A. Scarlatti, Vivaldi, Blow, Purcell și alții. Un exemplu pregnant de l. se poate afla în Simfonia nr. 40 de Mozart (p. a II-a). Este cu deosebire caracteristic muzicii folc. ungurești.

LOMBÁRD (< germ., fr.) s. n. 1. Instituție de credit care acordă împrumuturi garantate cu obiecte sau titluri de valoare. Se mai numește casă de amanet. Apărută în sec. 15, în Franța, fiind organizată de cămătari originari din Lombardia. 2. Obiecte sau titluri de valoare depuse drept garanție pentru obținerea unui împrumut. ◊ Credit l. (overdraft) = formă de refinanțare cu totul specială, acordată de banca națională a unei țări băncilor pentru asigurarea plăților zilnice ale acestora; creditul acordat de băncile comerciale unor clienți, în limita și pentru termenul stabilit printr-un contract, pentru a asigura achitarea obligațiilor la timp (în cazul apariției situației de descoperire de cont).

LOMBARD [löbá:r], Alf (1902-1996), lingvist suedez. Prof. univ. la Lund. Specialist în romanistică („Construcțiile nominale în franceza modernă”, „Infinitivul de narațiune în limbile romanice”); s-a ocupat în mod deosebit de studiul limbii române („Pronunțarea limbii române”, „Verbul românesc”, „Limba română. Prezentare”). M. coresp. (1947) și de onoare (1992) al Acad. Române.

LOMBARD [lombá:r], Carole (1908-1942), actriță americană de film. Soția lui Clark Gable. Una dintre primel dive ale Hollywood-ului, s-a impus prin frumusețe, inteligență, extravaganță, mai ales în comedii („Valetul domnișoarei”, „Nimic sacru”, „A fi sau a nu fi”). A murit într-un accident de avion.

LOMBARDO-VENEȚIAN, Regatul ~, regat format (1815) din Lombardia, Veneția și Friuli și atribuit Austriei de Congresul de la Viena. A fost desființat prin încorporarea Lombardiei (1859) și a Veneției (1866) la noul stat italian.

LOMBARD s. (FIN.) casă de amanet.

lombard¹ s.n. (fin.) casă de amanet (v. casă¹), casă de lombard (v. casă¹), munte de pietate. Lombardul acordă împrumuturi garantate cu obiecte sau titluri de valoare.

lombard², -ă adj., s.m. 1 adj. <înv.> lombardic. Correggio a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai școlii de pictură lombarde. 2 s.m. (înv.) v. Longobard.

LOMBARD s. (FIN.) casă de amanet.