lombard, ~ă [At: P. MAIOR, IST. 275/3 / A și: lombard / Pl: (1-17) ~rzi, ~e, (înv, sm) ~i, (18-19) ~uri / E: fr lombard, it lombardo, ger Lombard] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Lombardiei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Lombardia. 5 sm (Lpl) Popor care trăiește în Lombardia. 6-7 a Care aparține (Lombardiei sau) lombarzilor (5) Si: (îvr) lombardic (1-2), lomardicesc (1-2). 8-9 a Referitor (la Lombardia sau) la lombarzi (5) Si: (îvr) lombardic (3-4), lombardicesc (3-4). 10-11 a Specific (Lombardiei sau) lombarzilor Si: (îvr) lombardic (5-6), lombardicesc (5-6). 12 a (Îs) Școala ~ă Școală de pictură înființată în sec. XVI în Lombardia, ai cărei principali reprezentanți au fost Correggio și frații Carraci. 13 sf Dialect nordic al limbii italiene, care este vorbit în Lombardia. 14 smp (Înv) Negustori de origine italiană care făceau comerț cu metale prețioase sau cu produse alimentare și care împrumutau bani pe amanet. 15 sn Instituție de credit care acordă împrumuturi având drept garanție efecte publice, acțiuni, obligațiuni etc. sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 16 sn Împrumut având drept garanție efecte publice sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 17-18 smf, a (Înv) Longobard (1-3).

LOMBARD², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Lombardia. II. adj. ♦ arhitectură ~ă = arhitectură romană din nordul Italiei (în sec. XI); benzi ~e = benzi verticale în relief ușor care decorau zidurile exterioare ale primelor biserici romane; lezene (1). ◊ (s. n.) dialect italian vorbit în Lombardia. (< fr. lombard)

lombard² (referitor la Lombardia) adj. m., s. m., pl. lombarzi; adj. f., s. f. lombardă, pl. lombarde

lombard¹ (locuitor) adj. m., s. m., pl. lombarzi; adj. f., s. f. lombardă, pl. lombarde

lombard (locuitor) s. m., adj. m., pl. lombarzi; f. sg. lombardă, g.-d. art. lombardei, pl. lombarde

lombard, ritm ~, (engl. scotch snap; germ. lombardischer Geschmack; fr. manière lombarde; it. alla zoppa), ritm punctat cu accentul (II, 7) pe valoarea* scurtă, îndrăgit de compozitorii sec. 17-18, mai ales în Italia și Anglia. Se întâlnește în creația lui Caccini, Monteverdi, Frescobaldi, A. Scarlatti, Vivaldi, Blow, Purcell și alții. Un exemplu pregnant de l. se poate afla în Simfonia nr. 40 de Mozart (p. a II-a). Este cu deosebire caracteristic muzicii folc. ungurești.

LOMBARDO-VENEȚIAN, Regatul ~, regat format (1815) din Lombardia, Veneția și Friuli și atribuit Austriei de Congresul de la Viena. A fost desființat prin încorporarea Lombardiei (1859) și a Veneției (1866) la noul stat italian.

lombard², -ă adj., s.m. 1 adj. <înv.> lombardic. Correggio a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai școlii de pictură lombarde. 2 s.m. (înv.) v. Longobard.