13 definiții pentru logoree
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOGORÉE s. f. Vorbire excesivă, rapidă, incoerentă, în stări de excitație psihică (beție, manie etc). ♦ (Fam.) Faptul de a vorbi mult și inutil; limbuție, locvacitate. – Din fr. logorrhée.
logoree sfs [At: DR. IV, 875 / E: fr logorrhée] 1 Stare de excitație psihică manifestată prin tendința nestăpânită de a vorbi continuu și incoerent. 2 (Fam) Tendință de a vorbi mult și fără rost Si: limbuție, locvacitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOGORÉE s. f. Stare de excitație psihică, care se caracterizează prin tendința excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu și incoerent. ♦ (Fam.) Faptul de a vorbi mult și inutil; limbuție, locvacitate. – Din fr. logorrhée.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOGORÉE s. f. Necesitate irezistibilă de a vorbi, caracteristică îndeosebi unor alienați; limbuție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOGORÉE s.f. (Med.) Creștere patologică a ritmului și a debitului vorbirii, întâlnită la unii maniaci. ♦ (Fam.) Limbuție. [Pron. -re-e, pl. -ee, -ei. / < fr. logorrhée, cf. gr. logos – cuvânt, rhein – a curge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOGORÉE s. f. creștere patologică a ritmului, a debitului vorbirii, la unii maniaci. ◊ (fam.) limbuție. (< fr. logorrhée)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LOGORÉE f. 1) Stare patologică constând în predispoziția de a vorbi mult. 2) fig. Tendință de a vorbi mult și fără rost. [Art. logoreea; G.-D. logoreei; Sil. -re-e] /<fr. logorrhée
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
logoree s. f., art. logoreea, g.-d. logoree, art. logoreei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
logoree s. f., art. logoreea, g.-d. logoree, art. logoreei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
logorée s. f., art. logoréea, g.-d. logorée, art. logoréei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LOGORÉE s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
logoree s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-. □ ~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F142) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
logoreesubstantiv feminin
- 1. Vorbire excesivă, rapidă, incoerentă, în stări de excitație psihică (beție, manie etc). DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Faptul de a vorbi mult și inutil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: limbuție locvacitate
-
etimologie:
- logorrhée DEX '09 DEX '98 DN