logoree s.f. 1 (psih.) logomanie. Logoreea se manifestă prin vorbire continuă și incoerentă, întâlnindu-se la unii maniaci și în unele forme de schizofrenie. 2 flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, locvacitate, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit¹, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală¹, trăncănit¹, vorbărie, <livr.> bavardaj, facondă, logomahie, <rar> trăncănitură, <pop. și fam.> bleotocăreală, dodie, <pop.> tândăleală, vorbăraie, <fam.> gălăgie, papotaj, <reg.> lehăială, leorbăială, leorbăit, pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, procovanță, stroncănire, tălălăială, tălăpăneală, tălăpănit, trancana, treanca-fleanca, troncăneală, troncănitură, turveneală, <înv.> trăncănire, vorbăreție, vorbitorie, vorbitură, <fran.> comeraj, gasconerie, <fig.> clămpăneală, clămpănit, clămpănitură, clănțăneală, frazeologie, incontinență, incontinență verbală, <fig.; pop. și fam.> ciorbă lungă, zeamă chioară, zeamă de vorbe, zeamă lungă, <fig.; pop. și fam.; deprec. lătrare, <fig.; fam.> dârdâială, dârdâit, diaree verbală, gargară, gargariseală, <arg.> vrajă, vrăjeală. O doare capul de logoreea celor din jur.