11 definiții pentru logodi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGODÍ, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din sl. lagoditi.

LOGODÍ, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din sl. lagoditi.

logodi vtr [At: PRAV. 168 / Pzi: ~desc / E: logodnă] 1-2 A (se) angaja în mod solemn pentru o căsătorie viitoare Si: (înv) a se fidanța, a se jurui, a se obrăci, (reg) a se credinți, a se încredința. 3-4 (Fig) A (se) uni. 5-6 (Îvr) A (se) consacra.

LOGODÍ, logodesc, vb. IV. Refl. A se lega prin logodnă; a se angaja solemn pentru o căsătorie viitoare. Făcură vorba și iute, iute se logodi. ISPIRESCU, L. 33. M-am logodit, m-am logodit! De-acum ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225. Să-i spui că m-am logodit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. ◊ Tranz. Dacă mi-l dați... logodiți-mă acu îndată cu el. ALECSANDRI, T. 225. [Miron Costin] nu avea dar nimic a bănui din partea cîrmuirii, cu cît mai mult încă că-și logodise pe fiul său Pătrașcu cămărașul cu fiica domnului. BĂLCESCU, O. I 188. ◊ Intranz. (Rar) El zice: nu-mi trebuie staroste. Logodește, îi lasă daruri. Fata se miră. VLAHUȚĂ, O. A. 500.

A SE LOGODÍ mă ~ésc intranz. A se angaja prin logodnă să se căsătorească. /<sl. lagoditi

logodì v. a acorda, a promite în căsătorie. [Slav. LAGODITI, a se învoi].

logodésc v. tr. (din *lăgodesc, d. vsl. logoditi, a conveni, a linguși, sîrb. „a îmblînzi”, d. vsl. lagoda, rus. lágoda, pace, ordine, armonie). Fac o ceremonie pin care promit în căsătorie: părințiĭ l-aŭ logodit cu ĭa. V. refl. Axeastă fată s’a logodit ĭerĭ. – Uniĭ zic și ĭa a logodit (ca v. intr.) ceĭa ce e urît.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

logodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. logodésc, imperf. 3 sg. logodeá; conj. prez. 3 să logodeáscă

logodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. logodésc, imperf. 3 sg. logodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. logodeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOGODÍ vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinți, a (se) încredința, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanța, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.)

LOGODI vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinți, a (se) încredința, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanța, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

logodí (logodésc, logodít), vb.1. (Refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. – 2. A lega prin logodnă pe cineva. Sl. lagoditi „a se înțelege, a trata ceva” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi), cf. rus. lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din gr. δίδωλόγον „a promite”. – Der. logodnă, s. f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiți), cf. sl. lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se folosește în Munt., Mold. și Trans. de E. (ALR, II, 158); logodnic, s. m. (tînăr logodit); logodnică, s. f. (fată logodită); logodită, s. f. (înv., logodnică); logoditor, s. m. (înv., logodnic); logodință, s. f. (înv., logodnă).

Intrare: logodi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • logodi
  • logodire
  • logodit
  • logoditu‑
  • logodind
  • logodindu‑
singular plural
  • logodește
  • logodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • logodesc
(să)
  • logodesc
  • logodeam
  • logodii
  • logodisem
a II-a (tu)
  • logodești
(să)
  • logodești
  • logodeai
  • logodiși
  • logodiseși
a III-a (el, ea)
  • logodește
(să)
  • logodească
  • logodea
  • logodi
  • logodise
plural I (noi)
  • logodim
(să)
  • logodim
  • logodeam
  • logodirăm
  • logodiserăm
  • logodisem
a II-a (voi)
  • logodiți
(să)
  • logodiți
  • logodeați
  • logodirăți
  • logodiserăți
  • logodiseți
a III-a (ei, ele)
  • logodesc
(să)
  • logodească
  • logodeau
  • logodi
  • logodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

logodi

  • 1. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: credinți attach_file 6 exemple
    exemple
    • Făcură vorba și iute, iute se logodi. ISPIRESCU, L. 33.
      surse: DLRLC
    • M-am logodit, m-am logodit! De-acum ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225.
      surse: DLRLC
    • Să-i spui că m-am logodit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140.
      surse: DLRLC
    • Dacă mi-l dați... logodiți-mă acu îndată cu el. ALECSANDRI, T. 225.
      surse: DLRLC
    • [Miron Costin] nu avea dar nimic a bănui din partea cîrmuirii, cu cît mai mult încă că-și logodise pe fiul său Pătrașcu cămărașul cu fiica domnului. BĂLCESCU, O. I 188.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar El zice: nu-mi trebuie staroste. Logodește, îi lasă daruri. Fata se miră. VLAHUȚĂ, O. A. 500.
      surse: DLRLC

etimologie: