logodésc v. tr. (din *lăgodesc, d. vsl. logoditi, a conveni, a linguși, sîrb. „a îmblînzi”, d. vsl. lagoda, rus. lágoda, pace, ordine, armonie). Fac o ceremonie pin care promit în căsătorie: părințiĭ l-aŭ logodit cu ĭa. V. refl. Axeastă fată s’a logodit ĭerĭ. – Uniĭ zic și ĭa a logodit (ca v. intr.) ceĭa ce e urît.