LOCAȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.; în sintagma) Contract de locațiune = Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. 3. Un loc anume, precis determinat. [Var.: locațiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location.^[1][2]

locație sf [At: COSTINESCU / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr location, lat locatio, -onis] 1-2 (Dare sau) luare în folosință temporară a unui bun mobil sau imobil în schimbul unei plăți Si: arendare (1-2), închiriere, (îvp) năimire. 3 (Îvr) Închiriere a unui loc (1). 4 Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. 5 (Îs) Taxă de ~ Taxă care se plătește drept sancțiune pentru depășirea termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată, a autovehiculelor sau a vapoarelor de marfă din porturi. 6 (Jur) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat, în schimbul unei sume de bani Si: concesiune (1). 7 (Pex) Bunuri care fac obiectul unei concesiuni. 8 (Mrn) Determinare a poziției unei nave în larg. 9 (Asr) Așezare într-un anumit loc sau într-o anumită ordine Si: aranjare (1), dispunere, (înv) orânduire (1). corectat(ă)

LOCAȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

LOCAȚIE, locații, s. f. Luare în folosință, angajare pentru un timp determinat în anumite condiții; închiriere. ♦ Chirie plătită pentru un lucru luat în folosință. – Variantă: locațiune (pronunțat -ți-u-) s. f.

LOCAȚIE s.f. 1. (Jur.) Luare în folosință pentru un timp determinat și în anumite condiții; formă de contract de închiriere. 2. Taxă plătită pentru un lucru luat în folosință; chirie. ◊ Taxă de locație = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 3. (Mar.) Determinare a poziției unei nave în larg. [Var. locațiune s.f. / cf. fr. location, lat. locatio].

LOCAȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru un lucru luat în folosință. ◊ Taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. Determinare a poziției unei nave în larg. 3. (inform.) ~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)

LOCAȚIE ~i f. 1) Situație de luare sau de dare în chirie; închiriere. 2) Sumă plătită la intervale regulate pentru închirierea unui apartament sau a unui obiect; taxă de închiriere. 3) jur. Contract de închiriere. 4): Taxă de ~ sumă plătită, ca sancțiune, pentru depășirea termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor sau a autovehiculelor. [G.-D. locației; Sil. -ți-e] /<fr. location, lat. locatio, ~onis

locațiune sf vz locație

LOCAȚIUNE s.f. v. locație.

locați(un)e f. 1. dare sau luare cu chirie: locațiunea unei case; 2. prețul chiriei: a-și plăti locațiunea.

*locațiúne f. (lat. locátio, -ónis. V. aloc, relocațiune). Jur. Acțiunea de a închiria (dînd saŭ luînd). Chirie, prețu închirieriĭ: a plăti locațiunea. – Și -áție.

locație (jur.; loc) (desp. -ți-e) s. f., art. locația (desp. -ți-a), g.-d. art. locației; pl. locații, art. locațiile (desp. -ți-i-) (locație de gestiune)

locație (-ți-e) s. f., art. locația (-ți-a), g.-d. art. locației; pl. locații, art. locațiile (-ți-i-)

locație s. f. (sil. -ți-e), art. locația (sil. -ți-a), g.-d. art. locației; pl. locații, art. locațiile (sil. -ți-i-)

locație

+locațiune (jur.: închiriere; contract) (desp. -ți-u-) s. f., art. locațiunea, g.-d. art. locațiunii; pl. locațiuni (contract de ~, dare în ~, drept de ~)

LOCAȚIE s. 1. v. închiriere. 2. v. chirie.

LOCAȚIE s. 1. închiriere, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, unei nave.) 2. (concr.) chirie, (înv. și reg.) năiem, năimeală, simbrie, (Transilv.) tapșă. (Plătește ~ pentru casă.)