2 intrări

47 de definiții

din care

Explicative DEX

lo sf vz lodbă

lóbă f., pl. e (var. din lodbă). Ml. Bucată: o lobă de dovleac.

LOBA, lobez, vb. I. Tranz. A executa un lob2. – Din fr. lober.

LOBA, lobez, vb. I. Tranz. A executa un lob2. – Din fr. lober.

LOBDĂ s. f. v. lodbă.

LOBDĂ s. f. v. lodbă.

LODBĂ, lodbe, s. f. (Reg.) Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lobdă s. f.] – Din ucr. lodva.

LODBĂ, lodbe, s. f. (Reg.) Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lobdă s. f.] – Din ucr. lodva.

loa sf vz lodbă

loabdă1 sf vz lobdă

loadbă sf vz lodbă

loaptă sf vz lobdă

loazbă sf vz lodbă

loba vi [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 87 / Pzi: lobez / E: fr lober] 1 (La tenis) A executa un lob2. 2 (Spt; pex) A trimite mingea sus, peste adversar.

lobdă1 sf vz lodbă

lobtă sf vz lodbă

loda sf vz lodbă

lodbă sf [At: LB / V: liobă, loabă, loabdă, loadbă, loazbă, lobă, lobdă, lobtă, lodavă, ~dvă, lorbă, losbă, lospă, lotvă, lozbă / Pl: ~be / E: ucr лодва] 1 (Reg) Scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi de copac, cioplită numai cu securea Vz (reg) blană, foastăn. 2 (Reg; rar) Ușă. 3 (Îrg) Pat făcut din țăruși bătuți în pământ, peste care se așezau scânduri. 4 (Îrg; pgn) Pat mic și jos. 5 (Reg) Loc pe cuptor unde dorm, de obicei, copiii. 6 (Reg) Bucată lungă de lemn despicată dintr-un trunchi de copac Vz bârnă, grindă. 7 (Reg) Par. 8 (Reg; îf lobă) Jumătate dintr-un trunchi de fag. 9 (Reg) Bucată de pământ. 10 (Reg) Bulgăre de pământ. 11 (Reg; rar) Bucată de carne. 12 (Reg) Așchie mare desprinsă dintr-un buștean cioplit cu securea. 13 (Reg; îf lospă) Fulg mare de zăpadă.

lodvă sf vz lodbă

lorbă sf vz lodbă

losbă sf vz lodbă

lospă sf vz lodbă

lotbă sf vz lodbă

lotvă sf vz lodbă

lozbă sf vz lodbă

LOBDĂ, lobde, s. f. (Regional) Bucată de lemn lungă de 1-2 m despicată cu toporul dintr-un trunchi de copac; scîndură groasă făcută din despicătura unui trunchi și cioplită numai cu securea. Boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. SADOVEANU, O. III 448. – Variantă: lodbă (CREANGĂ, A. 82) s. f.

LODBĂ s. f. v. lobdă.

LOBA vb. I. tr. (Sport) A face un lob. [< lob].

LOBA vb. tr. a face un lob2. (< fr. lober)

lodbă f. pl. Mold. despicături mari de lemne: un car încărcat cu lodbe de fag CR. [Rut. LODVA, scândură lată].

lóbdă, V. lodbă.

lódbă și lózbă f., pl. e (rut. lódva. V. și lobă și cp. cu bujlă, d. vsl. *bydlo). Est. Despicătură dintr’un buștean (ca lemnele de foc lungĭ de un metru). – Și lobdă (Mold. Șez. 36, 11) și lodvă (Bucov. Rev. I. Crg. 5, 126). Și’n vest lozbă (Doĭna, 2-3, 44). V. fache, cărăveĭ.

lózbă, V. lodbă.

Ortografice DOOM

loba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lobez, 3 lobea; conj. prez. 1 sg. să lobez, 3 să lobeze

!lodbă (reg.) s. f., g.-d. art. lodbei; pl. lodbe

loba (a ~) vb., ind. prez. 3 lobea

lobdă v. lodbă

lodbă/lobdă (reg.) s. f., g.-d. art. lodbei/lobdei; pl. lodbe/lobde

loba vb., ind. prez. 1 sg. lobez, 3 sg. și pl. lobea

lobdă v. lodbă

lodbă/lobdă s. f., g.-d. art. lodbei/lobdei; pl. lodbe/lobde

Etimologice

lodbă (lodbe), s. f. – Lemn, trunchi de copac, lemn brut. – Var. loadbă, lodbă, lodvă. Rut. lodva (Tiktin; Scriban; Candrea). Este mai puțin sigură legătura cu pol. łupka „butuc” (Cihac, II, 175).

Sinonime

LODBĂ s. (reg.) toblă. (~ despicată dintr-un stejar.)

lodbă s.f. (reg.) <reg.> toblă. Lodba este despicată dintr-un trunchi de copac și se întrebuințează în construcții sau ca lemn de foc.

LODBĂ s. (reg.) toblă. (~ despicată dintr-un stejar.)

Regionalisme / arhaisme

lóbdă, s.f. v. loabdă („minge”).

lódbă, lodbe, s.f. (reg.) 1. Scândură lată având lungimea de circa 2 m, obținută prin despicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii și a icurilor; lodbele erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de un an. 2. Ster de lemn: „Se așază pe pământ o lodbă și să freacă pe ie o botă de alun” (Memoria, 2004-bis: 1.213). – Din ucr. lodva „scândură lată” (DEX, MDA).

lodbă, lodbe, s.f. – (reg.) 1. Scânduri late având lungimea de circa 2 m, obținute prin despicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii și a icurilor; lodbele se transportă cu carul până în sat; erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de un an (Stoica, Pop, 1984: 47). 2. Ster de lemn: „Se așază pe pământ o lodbă și să freacă pe ie o botă de alun” (Memoria, 2004-bis: 1.213). – Din ucr. lodva „scândură lată” (Scriban, Șăineanu; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

lodbă, -e, s.f. – 1. Scânduri late având lungimea de circa 2 m, obținute prin despicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii și a icurilor; lobdele se transportă cu carul până în sat; erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de un an (Stoica, Pop 1984: 47). 2. Ster de lemn: „Se așază pe pământ o lodbă și să freacă pe ie o botă de alun” (Memoria 2004-bis: 1213), referitor la tehnica aprinderii focului viu. – Din ucr. lodva (Tiktin, Scriban, Candrea, MDA).

Intrare: loba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • loba
  • lobare
  • lobat
  • lobatu‑
  • lobând
  • lobându‑
singular plural
  • lobea
  • lobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lobez
(să)
  • lobez
  • lobam
  • lobai
  • lobasem
a II-a (tu)
  • lobezi
(să)
  • lobezi
  • lobai
  • lobași
  • lobaseși
a III-a (el, ea)
  • lobea
(să)
  • lobeze
  • loba
  • lobă
  • lobase
plural I (noi)
  • lobăm
(să)
  • lobăm
  • lobam
  • lobarăm
  • lobaserăm
  • lobasem
a II-a (voi)
  • lobați
(să)
  • lobați
  • lobați
  • lobarăți
  • lobaserăți
  • lobaseți
a III-a (ei, ele)
  • lobea
(să)
  • lobeze
  • lobau
  • loba
  • lobaseră
Intrare: lodbă / lobdă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lodbă
  • lodba
plural
  • lodbe
  • lodbele
genitiv-dativ singular
  • lodbe
  • lodbei
plural
  • lodbe
  • lodbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lobdă
  • lobda
plural
  • lobde
  • lobdele
genitiv-dativ singular
  • lobde
  • lobdei
plural
  • lobde
  • lobdelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loa
  • loaba
plural
  • loabe
  • loabele
genitiv-dativ singular
  • loabe
  • loabei
plural
  • loabe
  • loabelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loadbă
  • loadba
plural
  • loadbe
  • loadbele
genitiv-dativ singular
  • loadbe
  • loadbei
plural
  • loadbe
  • loadbelor
vocativ singular
plural
loaptă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
loabdă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loazbă
  • loazba
plural
  • loazbe
  • loazbele
genitiv-dativ singular
  • loazbe
  • loazbei
plural
  • loazbe
  • loazbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lo
  • loba
plural
  • lobe
  • lobele
genitiv-dativ singular
  • lobe
  • lobei
plural
  • lobe
  • lobelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lobtă
  • lobta
plural
  • lobte
  • lobtele
genitiv-dativ singular
  • lobte
  • lobtei
plural
  • lobte
  • lobtelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loda
  • lodava
plural
  • lodave
  • lodavele
genitiv-dativ singular
  • lodave
  • lodavei
plural
  • lodave
  • lodavelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lodvă
  • lodva
plural
  • lodve
  • lodvele
genitiv-dativ singular
  • lodve
  • lodvei
plural
  • lodve
  • lodvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lorbă
  • lorba
plural
  • lorbe
  • lorbele
genitiv-dativ singular
  • lorbe
  • lorbei
plural
  • lorbe
  • lorbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • losbă
  • losba
plural
  • losbe
  • losbele
genitiv-dativ singular
  • losbe
  • losbei
plural
  • losbe
  • losbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lospă
  • lospa
plural
  • lospe
  • lospele
genitiv-dativ singular
  • lospe
  • lospei
plural
  • lospe
  • lospelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lotbă
  • lotba
plural
  • lotbe
  • lotbele
genitiv-dativ singular
  • lotbe
  • lotbei
plural
  • lotbe
  • lotbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lotvă
  • lotva
plural
  • lotve
  • lotvele
genitiv-dativ singular
  • lotve
  • lotvei
plural
  • lotve
  • lotvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lozbă
  • lozba
plural
  • lozbe
  • lozbele
genitiv-dativ singular
  • lozbe
  • lozbei
plural
  • lozbe
  • lozbelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

loba, lobezverb

  • 1. A executa un lob. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

lodbă, lodbe / lobdă, lobdesubstantiv feminin

  • 1. regional Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: toblă
    • format_quote Boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. SADOVEANU, O. III 448. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.