LIVAN, (1) livani, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii și cu fructe drupe, din a cărui scoarță se extrage tămâia (Boswellia serrata, carteri etc.). 2. S. n. Tămâie. – Din sl. livan.

livan sm [At: PSALT. (1710), ap. DA / V: (îvr) ~un / Pl: ~i / E: slv ливанъ] 1 (Bot; rar) Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii și cu fructe drepte, din a cărui scoarță se extrage tămâia (Boswellia serrata). 2 (Pex) Tămâie.

LIVAN, livani, s. m. Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii și cu fructe drupe, din a cărui scoarță se extrage tămâia (Boswellia serrata, carteri etc.). – Din sl. livan.

LIVAN, livani, s. m. Arbore care produce tămîia (Boswellia serrata). Făcu și un schiptru de lemn de livan. GORJAN, H. I 47. Frunză verde de livan. ȘEZ. 129.

LIVAN ~i m. Arbore exotic din a cărui scoarță se extrage tămâia. /<sl. livané

livan n. arbore purtător de tămâie (originar din Munții Libanului): mirosia ca tămâia și ca livanul ISP. [Gr. mod. LIVANI, lit. Liban].

liván n., pl. urĭ (vsl. livanŭ, d. ngr. livanos, vgr. libanos). Vechĭ. Tămîĭe.

livanun sm vz livan

livan² (înv.) (tămâie) s. n.

livan¹ (înv., pop.) (arbore) s. m., pl. livani

livan¹ (arbore) s. m., pl. livani

livan² (tămâie) s. n.

livan (tămâie) s. n.

livan (bot.) s. m., pl. livani

LIVAN s. v. tămâie.

LIVAN s. (BOT.; Boswellia) (înv. și reg.) tămâie.

LIVAN s. (BOT.; Boswellia) (înv. și reg.) tămîie.

livan s. v. TĂMÎIE.

livan (-nuri), s. n. – Tămîie, oliban. Ngr. λίβανος, parțial din sl. livanŭ (Cihac, II, 671). Sec. XVI.

LIVÁN (< sl., gr.) s. m. Denumire a unor arbuști exotici din Somalia (Boswellia carteri), India (Bengal) (Boswellia serrata), Ethiopia (Boswellia papirifera), de c. 3-6 m înălțime, cu frunze alterne imparipenat-compuse, cu flori alburii dispuse în raceme simple și fructul drupă. Din scoarța lor se extrage tămâia.

LIVAN sl. „tămîe” < gr. λίβανος < m-tele Liban (DLR). 1. Livana t. (Mih 199); Livănescu fam., act. 2. Livănțul, Gh. (Buc), cf. subst. livănțica, de aceeași origine.