LIVAN, (1) livani, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii și cu fructe drupe, din a cărui scoarță se extrage tămâia (Boswellia serrata, carteri etc.). 2. S. n. Tămâie. – Din sl. livan.

livan sm [At: PSALT. (1710), ap. DA / V: (îvr) ~un / Pl: ~i / E: slv ливанъ] 1 (Bot; rar) Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii și cu fructe drepte, din a cărui scoarță se extrage tămâia (Boswellia serrata). 2 (Pex) Tămâie.

liván n., pl. urĭ (vsl. livanŭ, d. ngr. livanos, vgr. libanos). Vechĭ. Tămîĭe.

livan² (înv.) (tămâie) s. n.

livan² (tămâie) s. n.

livan (tămâie) s. n.

livan (-nuri), s. n. – Tămîie, oliban. Ngr. λίβανος, parțial din sl. livanŭ (Cihac, II, 671). Sec. XVI.

LIVAN s. (BOT.; Boswellia) (înv. și reg.) tămâie.

LIVAN s. v. tămâie.

livan s.m. I (bot.) 1 Boswellia serrata; <înv. și reg.> tămâie. 2 (reg.) v. Lavandă. Levănțică (Lavandula angustifolia). II (înv.) v. Tămâie.

LIVAN s. (BOT.; Boswellia) (înv. și reg.) tămîie.

livan s. v. TĂMÎIE.