26 de definiții pentru liturghie leturghie laturghie lătorghie lătrughie lăturghie liturgie luturghie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITURGHÍE, liturghii, s. f. Serviciu divin creștin (ortodox) în cadrul căruia are loc săvârșirea Sfintelor Taine duminica și la sărbătorile religioase, iar în mănăstiri zilnic. ◊ Expr. A da (o) liturghie = a aduce preotului o ofrandă pentru a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghíe s. f.] – Din sl. liturgija.

liturghie sf [At: CORESI, ap. DLR ms / V: (îrg) lat~, lăt~, lător~, lăturgie, let~, leturgie, leturvie, ~rgie, lut~ / Pl: ~ii / E: slv литоургиꙗ, lat liturgia, ngr λειτουργία (2)] 1 (Bis) Parte principală a serviciului divin creștin, oficiat de preot în biserică, duminica și în timpul sărbătorilor religioase. 2 (Înv; îe) A face (sau a fi) ~ cu bragă (A face un lucru sau) a fi superficial, contrar regulilor stabilite. 3 (Reg) Vecernie. 4 (Îe) A da (o) ~ A plăti preotului o sumă de bani, pentru a pomeni numele rudelor sau celor apropiați, în viață sau decedați, cu prilejul oficierii liturghiei (1). 5 (Înv; pex) Liturghier. 6 Melodie cântată de cor în timpul liturghiei (1). 7 (Pop) Prescură.

LITURGHÍE, liturghii, s. f. Principala slujbă bisericească creștină (oficiată în zilele de sărbătoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plăti preotului o sumă de bani spre a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghíe s. f.] – Din sl. liturgija.

LITURGHÍE, liturghii, s. f. Principala slujbă bisericească creștină, oficiată dimineața în special duminicile și sărbătorile. Slujește cîte trei liturghii pe zi. CREANGĂ, A. 78. Ieremia-vodă se afla în biserică, ascultînd liturghia, cînd i se dete de știre că oștile lui Răzvan se văd și se apropie de oștirile țării. BĂLCESCU, O. I 342. Pînă-i popa-n liturghie Preoteasa bea rachie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 469. ◊ Expr. (În biserica ortodoxă) A da (o) liturghie = a aduce preotului la altar o ofrandă spre a pomeni în cursul acestei slujbe pe persoanele (în viață sau decedate) din familie. Pe la schituri, sehăstrii A dat multe liturghii. NEGRUZZI, S. I 188. – Variantă: leturghíe (SADOVEANU, O. VII 60) s. f.

LITURGHÍE ~i f. Principala slujbă religioasă la creștini, oficiată, mai ales, în zilele de sărbătoare. [G.-D. liturghiei] /<sl. liturgija

liturghie (leturghie) f. 1. serviciu divin, săvârșirea sf. taine (Dumineca și sărbătorile): a merge la liturghie; fam. leturghie cu braga, lucru prost făcut; 2. carte ce conține rândueala serviciului divin: Liturghia Sf-lui Vasile cel Mare; 3. bani dați preotului pentru săvârșirea liturghiei. [Gr. mod.].

liturghíe f. (ngr. liturgía, vgr. leiturgía, d. léitos și léĭtos, public, și érgon, faptă; vsl. liturgiĭa. V. argat, chir-, dramat- și metal-urgie). Serviciu divin creștinesc oficiat cu sfintele darurĭ Duminica și sărbătorile. Carte care conține rînduĭala acestuĭ serviciŭ. Fig. Iron. A face liturghie cu bragă (pe cînd preutu o face cu vin), a face de rîs (a înjosi) un serviciŭ în capu căruĭa eștĭ. – Și leturghie (Pop.), ca sîrb. leturgija.

LETURGHÍE s. f. v. liturghie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liturghíe s. f., art. liturghía, g.-d. art. liturghíei; pl. liturghíi, art. liturghíile

liturghíe s. f., art. liturghía, g.-d. art. liturghíei; pl. liturghíi, art. liturghíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LITURGHÍE s. (BIS.) 1. (în unele biserici creștine) mesă, misă. 2. liturghier.

arată toate definițiile

Intrare: liturghie
liturghie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liturghie
  • liturghia
plural
  • liturghii
  • liturghiile
genitiv-dativ singular
  • liturghii
  • liturghiei
plural
  • liturghii
  • liturghiilor
vocativ singular
plural
leturghie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leturghie
  • leturghia
plural
  • leturghii
  • leturghiile
genitiv-dativ singular
  • leturghii
  • leturghiei
plural
  • leturghii
  • leturghiilor
vocativ singular
plural
laturghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lătorghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lătrughie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăturghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
liturgie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luturghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

liturghie leturghie laturghie lătorghie lătrughie lăturghie liturgie luturghie

  • 1. Serviciu divin creștin (ortodox) în cadrul căruia are loc săvârșirea Sfintelor Taine duminica și la sărbătorile religioase, iar în mănăstiri zilnic.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mesă misă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Slujește cîte trei liturghii pe zi. CREANGĂ, A. 78.
      surse: DLRLC
    • Ieremia-vodă se afla în biserică, ascultînd liturghia, cînd i se dete de știre că oștile lui Răzvan se văd și se apropie de oștirile țării. BĂLCESCU, O. I 342.
      surse: DLRLC
    • Pînă-i popa-n liturghie Preoteasa bea rachie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 469.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A da (o) liturghie = a aduce preotului o ofrandă pentru a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Pe la schituri, sehăstrii A dat multe liturghii. NEGRUZZI, S. I 188.
        surse: DLRLC

etimologie: