4 intrări

school Articole pe această temă:

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITERÁRE, literări, s. f. Acțiunea de a litera.V. litera.

LITERÁRE, literări, s. f. Acțiunea de a litera.V. litera.

literare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: litera] Pronunțare a cuvintelor străine prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii.

LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.

LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.

LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.

LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.

litera vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: literă] A pronunța cuvinte străine prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii.

literar, ~ă [At: CR (1829) 217, 2/33 / V: (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr littéraire, lat litterarius] 1 a Care aparține literaturii Si: (înv) literaricesc (1), literalnicesc (1), (nrc) literal (6). 2 a Care se referă la literatură Si: (înv) literaricesc (2), literalnicesc (2), (nrc) literal (7). 3 a Care corespunde cerințelor literaturii Si: (înv) literaricesc (3), literalnicesc (3), (nrc) literal (8). 4-5 av, a (În mod) corect Si: cultivat2 (5), normat. 6 a (Nob) Literal (3). 7 a (D. documente, mărturii etc.) Care se prezintă, se transmite etc. sub forma unor texte scrise. 8 as) Limbă ~ă Cel mai corect aspect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat.

LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care se referă la literatură, care are legătură cu literatura, corespunzător cerințelor literaturii, în felul operelor de literatură. La Moscova și-au început activitatea literară Belinski și Dobroliubov. STANCU, U.R.S.S. 10. Întreaga sa critică: lingvistică, literară și socială [Negruzzi] a concentrat-o în Muza de la Burdujeni. IBRĂILEANU, SP. CR. 160. Povestea aceasta se tipări... mai mult ca să împle coloanele jurnalului, decît ca meritînd vreo însemnătate literară. NEGRUZZI, S. I 94. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc., o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor. Limba literară nu diferă prin nimic esențial de vorbirea așa-zisă populară. IORDAN, L. R. 198. [Eminescu] constată că acei care au fost «unioniști» în politică au fost unioniști și-n limbă, adică partizani ai unei limbi literare făcută pe baza ambelor dialecte. IBRĂILEANU, Sp. CR. 166.

LITERÁR, -Ă adj. 1. Referitor la literatură, de literatură, care corespunde normelor literaturii. 2. Care privește scrisul, cartea. [Cf. fr. littéraire].

LITERÁ vb. intr. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite. (< literă)

LITERÁR, -Ă adj. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii. ♦ limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naționale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris și în vorbirea oamenilor instruiți. (< fr. littéraire, lat. litterarius)

literá vb. I (În telefonie) A pronunța nume străine sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii: S-Sanda, A-Ana, I-Ioana etc. ◊ „Să vă literez numele Saint-Exupéry.” (din literă + -a)

LITERÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de literatură; propriu literaturii. ◊ Limbă ~ă forma cea mai aleasă, cea mai corectă a limbii unui popor. /<fr. littéraire, lat. litterarius

literar a. 1. ce ține de literatură: foaie literară; 2. care cultivă literele: lume literară; 3. îngrijit, elegant: formă literară; limbă literară, cea scrisă, în opozițiune cu cea vorbită.

*literár, -ă adj. (lat. litterarius). Care ține (se ocupă) de literatură: revistă, societate, lume literară. Cărturăresc (nu popular): cuvînt literar. Cĭoplit, cult, elegant: a expune într’o formă literară. Limba literară, limba cărturarilor, a celor culțĭ. Proprietate literară, drept de proprietate a unuĭ autor asupra operelor luĭ scrise orĭ compuse. Adv. În mod literar: a vorbi literar. Socotind după literă, după înț. pmt., ca: tetrapod, lit. „cu patru picĭoare”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

literár (care aparține literaturii) adj. m., pl. literári; f. literáră, pl. literáre

!literár-artístic adj. m., pl. literár-artístici; f. literár-artístică, pl. literár-artístice

*literár-muzicál adj. m., pl. literár-muzicáli; f. literár-muzicálă, pl. literár-muzicále

literá vb. ind. prez. 1 sg. literéz, 3 sg. și pl. litereáză

literár (care aparține literaturii) adj. m., pl. literári; f. sg. literáră, pl. literáre

arată toate definițiile

Intrare: literare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literare
  • literarea
plural
  • literări
  • literările
genitiv-dativ singular
  • literări
  • literării
plural
  • literări
  • literărilor
vocativ singular
plural
Intrare: litera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • litera
  • literare
  • literat
  • literatu‑
  • literând
  • literându‑
singular plural
  • literea
  • literați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • literez
(să)
  • literez
  • literam
  • literai
  • literasem
a II-a (tu)
  • literezi
(să)
  • literezi
  • literai
  • literași
  • literaseși
a III-a (el, ea)
  • literea
(să)
  • litereze
  • litera
  • literă
  • literase
plural I (noi)
  • literăm
(să)
  • literăm
  • literam
  • literarăm
  • literaserăm
  • literasem
a II-a (voi)
  • literați
(să)
  • literați
  • literați
  • literarăți
  • literaserăți
  • literaseți
a III-a (ei, ele)
  • literea
(să)
  • litereze
  • literau
  • litera
  • literaseră
Intrare: literar
literar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literar
  • literarul
  • literaru‑
  • litera
  • literara
plural
  • literari
  • literarii
  • literare
  • literarele
genitiv-dativ singular
  • literar
  • literarului
  • literare
  • literarei
plural
  • literari
  • literarilor
  • literare
  • literarelor
vocativ singular
plural
literariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: literar-artistic
literar-artistic adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literar-artistic
  • literar-artisticul
  • literar-artisticu‑
  • literar-artistică
  • literar-artistica
plural
  • literar-artistici
  • literar-artisticii
  • literar-artistice
  • literar-artisticele
genitiv-dativ singular
  • literar-artistic
  • literar-artisticului
  • literar-artistice
  • literar-artisticei
plural
  • literar-artistici
  • literar-artisticilor
  • literar-artistice
  • literar-artisticelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

literare

  • 1. Acțiunea de a litera.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi litera
    surse: DEX '98 DEX '09

litera

  • 1. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • literă
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

literar literariu

  • 1. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: artistic beletristic attach_file 3 exemple
    exemple
    • La Moscova și-au început activitatea literară Belinski și Dobroliubov. STANCU, U.R.S.S. 10.
      surse: DLRLC
    • Întreaga sa critică: lingvistică, literară și socială [Negruzzi] a concentrat-o în Muza de la Burdujeni. IBRĂILEANU, SP. CR. 160.
      surse: DLRLC
    • Povestea aceasta se tipări... mai mult ca să împle coloanele jurnalului, decît ca meritînd vreo însemnătate literară. NEGRUZZI, S. I 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file 2 exemple
      exemple
      • Limba literară nu diferă prin nimic esențial de vorbirea așa-zisă populară. IORDAN, L. R. 198.
        surse: DLRLC
      • [Eminescu] constată că acei care au fost «unioniști» în politică au fost unioniști și-n limbă, adică partizani ai unei limbi literare făcută pe baza ambelor dialecte. IBRĂILEANU, Sp. CR. 166.
        surse: DLRLC
  • 2. Care privește scrisul, cartea.
    surse: DN sinonime: scriitoricesc

etimologie: