29 de definiții pentru literar literariu (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

literar, -ă [At: CR (1829) 217, 2/33 / V: (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr littéraire, lat litterarius] 1 a Care aparține literaturii Si: (înv) literaricesc (1), literalnicesc (1), (nrc) literal (6). 2 a Care se referă la literatură Si: (înv) literaricesc (2), literalnicesc (2), (nrc) literal (7). 3 a Care corespunde cerințelor literaturii Si: (înv) literaricesc (3), literalnicesc (3), (nrc) literal (8). 4-5 av, a (În mod) corect Si: cultivat2 (5), normat. 6 a (Nob) Literal (3). 7 a (D. documente, mărturii etc.) Care se prezintă, se transmite etc. sub forma unor texte scrise. 8 as) Limbă ~ă Cel mai corect aspect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat.

LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.

LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.

LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care se referă la literatură, care are legătură cu literatura, corespunzător cerințelor literaturii, în felul operelor de literatură. La Moscova și-au început activitatea literară Belinski și Dobroliubov. STANCU, U.R.S.S. 10. Întreaga sa critică: lingvistică, literară și socială [Negruzzi] a concentrat-o în Muza de la Burdujeni. IBRĂILEANU, SP. CR. 160. Povestea aceasta se tipări... mai mult ca să împle coloanele jurnalului, decît ca meritînd vreo însemnătate literară. NEGRUZZI, S. I 94. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc., o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor. Limba literară nu diferă prin nimic esențial de vorbirea așa-zisă populară. IORDAN, L. R. 198. [Eminescu] constată că acei care au fost «unioniști» în politică au fost unioniști și-n limbă, adică partizani ai unei limbi literare făcută pe baza ambelor dialecte. IBRĂILEANU, Sp. CR. 166.

literár (care aparține literaturii) adj. m., pl. literári; f. literáră, pl. literáre

LITERÁR adj. 1. artistic, beletristic. (Opere științifice și opere ~.) 2. v. scriitoricesc.

LITERÁR, -Ă adj. 1. Referitor la literatură, de literatură, care corespunde normelor literaturii. 2. Care privește scrisul, cartea. [Cf. fr. littéraire].

LITERÁR, -Ă adj. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii. ♦ limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naționale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris și în vorbirea oamenilor instruiți. (< fr. littéraire, lat. litterarius)

LITERÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de literatură; propriu literaturii. ◊ Limbă ~ă forma cea mai aleasă, cea mai corectă a limbii unui popor. /<fr. littéraire, lat. litterarius

literar a. 1. ce ține de literatură: foaie literară; 2. care cultivă literele: lume literară; 3. îngrijit, elegant: formă literară; limbă literară, cea scrisă, în opozițiune cu cea vorbită.

*literár, -ă adj. (lat. litterarius). Care ține (se ocupă) de literatură: revistă, societate, lume literară. Cărturăresc (nu popular): cuvînt literar. Cĭoplit, cult, elegant: a expune într’o formă literară. Limba literară, limba cărturarilor, a celor culțĭ. Proprietate literară, drept de proprietate a unuĭ autor asupra operelor luĭ scrise orĭ compuse. Adv. În mod literar: a vorbi literar. Socotind după literă, după înț. pmt., ca: tetrapod, lit. „cu patru picĭoare”.

literariu, ~ie a vz literar

!literár-artístic adj. m., pl. literár-artístici; f. literár-artístică, pl. literár-artístice

*literár-muzicál adj. m., pl. literár-muzicáli; f. literár-muzicálă, pl. literár-muzicále


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

literár (care aparține literaturii) adj. m., pl. literári; f. sg. literáră, pl. literáre

LITERAR adj. 1. artistic, beletristic. (Opere științifice și opere ~.) 2. scriitoricesc. (Breasla ~.)

LITERÁR, -Ă adj. (cf. fr. littéraire): în sintagmele cuvânt literar, exprimare literară, formă literară, latină literară, limbaj literar, limbă literară, stil literar, termen literar, text literar și vorbire literară (v.).

literár-artístic adj. n., f. sg. literár-artístică; pl. f. și n. literár-artístice

ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC, supliment săptămînal al ziarului „Adevărul”, apărut la București, între anii 1920 și 1939. Continuator al programului suplimentelor anterioare.

CAHIERS ROUMAINS D’ÉTUDES LITTÉRAIRES, revistă de critică, estetică, istorie literară și literatură comparată, publicată de Editura Univers, în limba franceză. Apare trimestrial, la București, din 1973.

arată toate definițiile

Intrare: literar
literar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literar
  • literarul
  • literaru‑
  • litera
  • literara
plural
  • literari
  • literarii
  • literare
  • literarele
genitiv-dativ singular
  • literar
  • literarului
  • literare
  • literarei
plural
  • literari
  • literarilor
  • literare
  • literarelor
vocativ singular
plural
literariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)