3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LELIȚĂ, lelițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lele; lelică, lelișoară, dadă. [Var.: (reg.) liță s. f.] – Lele + suf. -iță.

LELIȚĂ, lelițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lele; lelică, lelișoară, dadă. [Var.: (reg.) liță s. f.] – Lele + suf. -iță.

LIȚĂ1, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze.

LIȚĂ1, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze.

LIȚĂ2 s. f. v. leliță.

leliță sf [At: CREANGĂ, ap. CĂLINESCU, O. XIV, 85 / V: lelță / Pl: ~țe / E: lele1 + -iță] 1-20 (Pop; șhp) Leleușă (1-20). 21 (Pop; pex) Femeie de la țară. 22 (Reg) Cumnată. 23 (Reg) Femeie bârfitoare. 24 (Reg) Bărbat cu apucături femeiești. 25 (Buc) Termen oficial folosit în relațiile dintre membrii societății studențești. 26 (Pop; mpl; euf) Malarie. 27 (Bot) Cârciumăreasă (Zinria elegans).

liță2 sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: ger Litze] Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite, folosit drept conductor electric.

liță3 sf [At: I. CR., A. 116 / Pl: ? / E: ns cf leliță, măiculiță, copiliță abr] (Îrg) 1 Formulă de adresare către femeile tinere sau către fete. 2 Măiculiță. 3 Copiliță.

liță4 sf [At: PAMFILE, J. I, 39 / Pl: ? / E: nct] (Îvp; rar) Țurcă.

liță5 sf [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 368 / Pl: ? / E: nct] (Îrg; rar) Chip (1).

LELIȚĂ, lelițe, s. f. Diminutiv al lui lele. 1. v. lele (1). Lelițele mele de la Păstrăveni, bălăi și cu ochii ca cicoarea, sămănau mamei, al cărei zîmbet blînd îmi mai rămăsese în inimă. SADOVEANU, N. F. 6. Adu-ți aminte leliță, de ceasul cel cumplit Întru care tatăl nostru de moarte era gonit. CONACHI, P. 48. ♦ Femeie tînără, iubită. Leliță, Să-mi mai fii un an drăguță! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. 2. v. lele (2). Toate s-ar fi sfîrșit cu bine dacă cearta nu și-ar găsi totdeauna loc prielnic între lelițe. V. ROM. februarie 1952, 131. Se tot uita asupra ei mereu... întocmai cum fac lelițele ce umblă să momească pe tineri. ISPIRESCU, U. 22. – Variantă: liță (SADOVEANU, P. M. 300) s. f.

LIȚĂ2 s. f. Șuviță de fire subțiri de metal înfășurate împreună în același sens pentru a forma un conductor electric.

LIȚĂ s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. [< germ. Litze].

LIȚĂ s. f. conductor electric dintr-un fascicul de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. (< germ. Litze)

lelíță f., pl. e (dim. d. lelea). Fam. Țărancă tînără și frumușică. Iron. Țărancă saŭ mahalagĭoaĭcă bîrfitoare: s’aŭ strîns lelițele la sfat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

leliță (pop.) s. f., g.-d. art. leliței; pl. lelițe

liță s. f., g.-d. art. liței; pl. lițe

leliță (pop.) s. f., g.-d. art. leliței; pl. lelițe

liță s. f., g.-d. art. liței; pl. lițe

leliță s. f., g.-d. art. leliței; pl. lelițe

liță s. f., g.-d. art. liței; pl. lițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LELIȚĂ s. 1. țățică, (reg.) leiculiță, leicușoară, lelică, lelicuță, lelișoară. 2. v. lele.

LELIȚĂ s. 1. țățică, (reg.) leiculiță, leicușoară, lelică, lelicuță, lelișoară. 2. lele, mătușă, țață, (pop.) tătăișă, (reg.) dadă, daică, leică, nană, (Olt.) țaică, (Ban.) uină. (~ Maria, vecina noastră.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

liță (lițe), s. f. – Cablu electric. Germ. Litze (Candrea). Sec. XX.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lite, s.f. – Moarte, înmormântare: viers de lite = bocet (Papahagi, 1925: 228; Vad). – Probabil din litie „rugăciune lungă”.

liță, lițe, s.f. (reg.) 1. epitet pentru fete, femei tinere. 2. față, chip. 3. țurcă.

Intrare: lite
lite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: leliță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leliță
  • lelița
plural
  • lelițe
  • lelițele
genitiv-dativ singular
  • lelițe
  • leliței
plural
  • lelițe
  • lelițelor
vocativ singular
  • leliță
  • lelițo
plural
  • lelițelor
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liță
  • lița
plural
  • lițe
  • lițele
genitiv-dativ singular
  • lițe
  • liței
plural
  • lițe
  • lițelor
vocativ singular
  • liță
  • lițo
plural
  • lițelor
lelță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: liță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liță
  • lița
plural
  • lițe
  • lițele
genitiv-dativ singular
  • lițe
  • liței
plural
  • lițe
  • lițelor
vocativ singular
  • liță
  • lițo
plural
  • lițelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leliță, lelițesubstantiv feminin

    • format_quote Lelițele mele de la Păstrăveni, bălăi și cu ochii ca cicoarea, sămănau mamei, al cărei zîmbet blînd îmi mai rămăsese în inimă. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
    • format_quote Adu-ți aminte leliță, de ceasul cel cumplit Întru care tatăl nostru de moarte era gonit. CONACHI, P. 48. DLRLC
    • format_quote Toate s-ar fi sfîrșit cu bine dacă cearta nu și-ar găsi totdeauna loc prielnic între lelițe. V. ROM. februarie 1952, 131. DLRLC
    • format_quote Se tot uita asupra ei mereu... întocmai cum fac lelițele ce umblă să momească pe tineri. ISPIRESCU, U. 22. DLRLC
    • 1.1. Femeie tânără. DLRLC
      sinonime: iubit
      • format_quote Leliță, Să-mi mai fii un an drăguță! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. DLRLC
etimologie:
  • Lele + sufix -iță. DEX '09 DEX '98

liță, lițesubstantiv feminin

  • 1. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.