3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LELÍȚĂ, lelițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lele; lelică, lelișoară, dadă. [Var.: (reg.) líță s. f.] – Lele + suf. -iță.

LELÍȚĂ, lelițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lele; lelică, lelișoară, dadă. [Var.: (reg.) líță s. f.] – Lele + suf. -iță.

LÍȚĂ1, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze.

LÍȚĂ1, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze.

LÍȚĂ2 s. f. v. leliță.

leliță sf [At: CREANGĂ, ap. CĂLINESCU, O. XIV, 85 / V: lelță / Pl: ~țe / E: lele1 + -iță] 1-20 (Pop; șhp) Leleușă (1-20). 21 (Pop; pex) Femeie de la țară. 22 (Reg) Cumnată. 23 (Reg) Femeie bârfitoare. 24 (Reg) Bărbat cu apucături femeiești. 25 (Buc) Termen oficial folosit în relațiile dintre membrii societății studențești. 26 (Pop; mpl; euf) Malarie. 27 (Bot) Cârciumăreasă (Zinria elegans).

liță5 sf [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 368 / Pl: ? / E: nct] (Îrg; rar) Chip (1).

liță2 sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: ger Litze] Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite, folosit drept conductor electric.

liță4 sf [At: PAMFILE, J. I, 39 / Pl: ? / E: nct] (Îvp; rar) Țurcă.

liță3 sf [At: I. CR., A. 116 / Pl: ? / E: ns cf leliță, măiculiță, copiliță abr] (Îrg) 1 Formulă de adresare către femeile tinere sau către fete. 2 Măiculiță. 3 Copiliță.

LELÍȚĂ, lelițe, s. f. Diminutiv al lui lele. 1. v. lele (1). Lelițele mele de la Păstrăveni, bălăi și cu ochii ca cicoarea, sămănau mamei, al cărei zîmbet blînd îmi mai rămăsese în inimă. SADOVEANU, N. F. 6. Adu-ți aminte leliță, de ceasul cel cumplit Întru care tatăl nostru de moarte era gonit. CONACHI, P. 48. ♦ Femeie tînără, iubită. Leliță, Să-mi mai fii un an drăguță! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. 2. v. lele (2). Toate s-ar fi sfîrșit cu bine dacă cearta nu și-ar găsi totdeauna loc prielnic între lelițe. V. ROM. februarie 1952, 131. Se tot uita asupra ei mereu... întocmai cum fac lelițele ce umblă să momească pe tineri. ISPIRESCU, U. 22. – Variantă: líță (SADOVEANU, P. M. 300) s. f.

LÍȚĂ2 s. f. Șuviță de fire subțiri de metal înfășurate împreună în același sens pentru a forma un conductor electric.

LÍȚĂ s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. [< germ. Litze].

LÍȚĂ s. f. conductor electric dintr-un fascicul de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. (< germ. Litze)

lelíță f., pl. e (dim. d. lelea). Fam. Țărancă tînără și frumușică. Iron. Țărancă saŭ mahalagĭoaĭcă bîrfitoare: s’aŭ strîns lelițele la sfat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lelíță (pop.) s. f., g.-d. art. lelíței; pl. lelíțe

líță s. f., g.-d. art. líței; pl. líțe

lelíță s. f., g.-d. art. lelíței; pl. lelíțe

líță s. f., g.-d. art. líței; pl. líțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LELÍȚĂ s. 1. țățică, (reg.) leiculiță, leicușoară, lelică, lelicuță, lelișoară. 2. v. lele.

arată toate definițiile

Intrare: lite
lite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: leliță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leliță
  • lelița
plural
  • lelițe
  • lelițele
genitiv-dativ singular
  • lelițe
  • leliței
plural
  • lelițe
  • lelițelor
vocativ singular
  • leliță
  • lelițo
plural
  • lelițelor
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liță
  • lița
plural
  • lițe
  • lițele
genitiv-dativ singular
  • lițe
  • liței
plural
  • lițe
  • lițelor
vocativ singular
  • liță
  • lițo
plural
  • lițelor
Intrare: liță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liță
  • lița
plural
  • lițe
  • lițele
genitiv-dativ singular
  • lițe
  • liței
plural
  • lițe
  • lițelor
vocativ singular
  • liță
  • lițo
plural
  • lițelor

leliță liță

etimologie:

  • Lele + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98

liță

  • 1. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: