liță⁵ sf [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 368 / Pl: ? / E: nct] (Îrg; rar) Chip (1).

liță⁴ sf [At: PAMFILE, J. I, 39 / Pl: ? / E: nct] (Îvp; rar) Țurcă.

liță³ sf [At: I. CR., A. 116 / Pl: ? / E: ns cf leliță, măiculiță, copiliță abr] (Îrg) 1 Formulă de adresare către femeile tinere sau către fete. 2 Măiculiță. 3 Copiliță.

liță² sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: ger Litze] Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite, folosit drept conductor electric.

liță¹ sf vz leliță

LIȚĂ² s. f. Șuviță de fire subțiri de metal înfășurate împreună în același sens pentru a forma un conductor electric.

LIȚĂ s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. [< germ. Litze].

LIȚĂ s. f. conductor electric dintr-un fascicul de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. (< germ. Litze)

liță s. f., g.-d. art. liței; pl. lițe

liță s. f., g.-d. art. liței; pl. lițe

liță s. f., g.-d. art. liței; pl. lițe

liță (lițe), s. f. – Cablu electric. Germ. Litze (Candrea). Sec. XX.

liță¹ s.f. (reg.) v. Ten.

liță² s.f. (j. de copii; reg.) <reg.> clepș, climpuș, țurcă². Lița este un bețișor ascuțit la ambele capete, pe care copiii încearcă să-l arunce cât mai departe cu ajutorul unui băț lung.