3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÍPA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. [Var.: lip interj.] – Onomatopee.

LÍPA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. [Var.: lip interj.] – Onomatopee.

lipa i [At: CARAGIALE, O. I, 176 / V: lip, (reg) lepa, ~i, ~păi / E: fo] 1 Cuvânt care imită sunetul produs prin lovirea repetată a suprafețelor plane a două corpuri. 2 (Rep) Cuvânt care redă zgomotul slab produs de pașii cuiva care merge încet. 3 (Rep; îf lip) Cuvânt care exprimă zgomotul produs uneori de limba unor animale atunci când beau apă.

LÍPA interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă sunetul produs de o lovitură de palmă sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. Lipa-lipa cu papucii toată ziua. STANCU, D. 29. Și au mers, lipa-lipa-lip și tîrșa-tîrșa-tîrș, pînă la vecinul lor greier. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 93. Într-un papuc și-o opincă, lipa-lipa, nea Stănică. PANN. P. V. I 155. – Variantă: lip interj.

LÍPA interj. (se folosește, adesea repetat, pentru a imita zgomotul produs de o lovitură cu palma sau de mersul cu picioarele goale ori în papuci). /Onomat.

LIP2 interj. v. lipa.

li1 sf [At: PAMFILIE, J. II, 151 / Pl: ~pe / E: lip] (Reg) Palmă1.

li3 sf [At: PAMFILIE, A. R. 159 / Pl: ? / E: nct] (Buc) Căpiță de fân pusă pe un prepeleac.

li2 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~pe / E: nct] (Trs) Scândură pentru gard.

LÍPĂ, lipe, s. f. (Reg.) Lovitură cu palma. – Din lipa.

lípa-lípa și lípaĭ-lípaĭ, interj. care arată huĭetu papucilor cînd se izbesc de călcîĭ în mers orĭ al siteĭ cînd cernĭ. – Pin Munt. și lipăĭ-lipăĭ (acc. pe ăĭ). – V. cleap-cleap, tipa-tipa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lípa/lip interj. (lipa-lipa/lipa, lipa)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lípa interj. – Exprimă zgomotul de tropăială. Creație expresivă, cf. liop, care exprimă zgomotul bătăii din palme, și lap. Relațai cu a lipi (Tiktin) este puțin probabilă. – Der. lipăi, vb. (a tropăi; a face zgomot cu încălțămintea); lipăială, s. f. (tropăială).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LIPĂ, Elisabeta (n. 1964, Siret), canotoare română. Multiplă campioană mondială și olimpică (între 1984 și 2004) la schif individual și cu echipaje. În anul 2000, Federația Internațională de canotaj a declarat-o cea mai bună canotoare din toate timpurile.

Lip/a, -an, -ănescul v. Filip I 3.

Intrare: Lipa
nume propriu (I3)
  • Lipa
Intrare: lipa / lipa-lipa
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • lipa
lipa-lipa interjecție
compus
  • lipa-lipa
lip2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • lip
lepa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lipai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lipă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • li
  • lipa
plural
  • lipe
  • lipele
genitiv-dativ singular
  • lipe
  • lipei
plural
  • lipe
  • lipelor
vocativ singular
plural

lipa / lipa-lipa lipa-lipa lip lepa lipai

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Lipa-lipa cu papucii toată ziua. STANCU, D. 29.
      surse: DLRLC
    • Și au mers, lipa-lipa-lip și tîrșa-tîrșa-tîrș, pînă la vecinul lor greier. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 93.
      surse: DLRLC
    • Într-un papuc și-o opincă, lipa-lipa, nea Stănică. PANN. P. V. I 155.
      surse: DLRLC

etimologie:

lipă

  • 1. regional Lovitură cu palma.
    surse: DLRM

etimologie:

  • lipa
    surse: DLRM