12 definiții pentru linguroi linguroiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGURÓI, linguroaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui lingură (I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.

linguroi sn [At: BUDAI-DELEANU / V: (înv) ~u / Pl: ~oaie / E: lingură + -oi] 1-2 (Pop; șdp) Lingură (1) (mare). 3 Polonic. 4 (Pop; pan) Conținut al unui linguroi (1). 5 (Pop; d. bărbați; îe) A fi sub ~ A se supune autorității nevestei Si: a fi sub papuc. 6 (Pop; îe) A mânca banii (sau averea, paralele) cu ~ul A cheltui fără măsură. 7 (Pop) Unelte cu formă asemănătoare cu un linguroi (1). 8 (Reg) Căuș cu care se varsă vinul din pritoacă în butoi. 9 (Mol) Unealtă de dulgherie. 10 (Mol; spc) Polonic a cărui parte concavă e găurită și cu care se scoate, la stână, urda sau cașul din zer. 11 Unealtă folosită în topitorie Si: lingură (22), (rar) linguriță (12).

LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.

LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură; lingură mare, polonic. Mestecau în cazane, din mers, cu linguroaiele. CAMILAR, N. I 9. ◊ Expr. A mînca banii (paralele sau averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. Cînd stai la Paris... mănînci paralele cu linguroiul. C. PETRESCU, R. DR. 167.

linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).

linguroiu n. lingură mare de luat spuma din oală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingurói (fam.) s. n., pl. linguroáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: linguroi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguroi
  • linguroiul
  • linguroiu‑
plural
  • linguroaie
  • linguroaiele
genitiv-dativ singular
  • linguroi
  • linguroiului
plural
  • linguroaie
  • linguroaielor
vocativ singular
plural
linguroiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

linguroi linguroiu

  • 1. familiar Augmentativ al lui lingură.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mestecau în cazane, din mers, cu linguroaiele. CAMILAR, N. I 9.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd stai la Paris... mănînci paralele cu linguroiul. C. PETRESCU, R. DR. 167.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Lingură + sufix -oi.
    surse: DEX '98 DEX '09