3 intrări

school Articole pe această temă:

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGOÁRE s. f. (Înv. și pop.) Febră tifoidă. [Var.: lungoáre, lângoáre s. f.] – Lat. languor, -oris.

lingoare sf [At: PSALT. HUR. 24r8 / V: (reg) lân~, lun~ / Pl: ~ori / E: ml languor, -oris] 1 (Înv; îf lângoare) Boală. 2 (Înv; îf lângoare) Suferință. 3 (Înv; îf lângoare) Durere. 4 (Îvr) Frică. 5 (Îrg; șîs ~ neagră, ~ nebună, ~ rea, ~ tifoasă) Boli febrile grave, infecțioase și epidemice, ca tifosul exantematic, febra tifoidă etc. 6 Stare patologică specifică acestor boli. 7 (Pop) Om ticălos Si: (pop) jigodie, tigoare. 8 (Pop) Om leneș Si: (pop) tigoare. 9 (Pop) Om slab și neputincios Si: prăpădit, (pop) tigoare. 10 (îe; îf lungoare) Parcă e sculat după ~ Se spune despre un om foarte slab. 11 (Bot; reg; șîc floare-de-~, iarbă-de-~, rădăcină-de-~) Gălbenele (Lysimachia vulgaris). 12-13 (Bot; reg) Osul-iepurelui (Ononis hircina și Ononis spinosa). 14 (Pop) Moleșeală. 15 (Pop) Apatie. 16 (Pop) Melancolie.

LINGOÁRE s. f. (Pop.) Febră tifoidă. [Var.: lungoáre, lângoáre s. f.] – Lat. languor, -oris.

LINGOÁRE s. f. Febră tifoidă. Era Melente... înalt, slab, cu fața galbenă parc-ar fi fost bolnav de lingoare. REBREANU, R. I 236. De moarte creștinească voi toți aici muriți! De friguri de lingoare voi pe saltea pieriți. BOLINTINEANU, O. 143. Nouă boale ș-o lingoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. – Variante: lungoáre (CONTEMPORANUL, IV 391, ȚICHINDEAL, F. 102, BIBICESCU, P. P. 50), lîngoáre (COȘBUC, P. II 177, NEGRUZZI, S. I 159) s. f.

LINGOÁRE f. pop. Boală contagioasă provocată de bacilul tific și transmisă prin apa de băut, prin fructe și legume nespălate etc., care se manifestă prin febră mare, tulburări intestinale etc.; febră tifoidă. [G.-D. lingorii; Var. lângoare] /<lat. languor, ~oris

LÂNGOÁRE s. f. v. lingoare.

LUNGOÁRE s. f. v. lingoare.

lângoare f. numele popular al tifosului. [Vechiu-rom. lângoare, boală în genere = lat. LANGUOREM: cu sensul restrâns în limba modernă la o boală contagioasă].

lungoare f. pop. lângoare (considerată de popor ca o boală îndelungată): buruiană de lungoare.

*langurós, -oásă adj. (fr. langoureux, d. langueur, care vine d. lat. languor, de unde vine și rom. lungoare). Galeș, plin de ĭubire: privirĭ languroase. Adv. A te uĭta languros.

lîngoáre, lungoáre și lingoáre f., pl. orĭ (lat. lánguor, -óris, lîncezeală. V. lînced). Frigurĭ tifoide, tifos abdominal, o boală de care zacĭ (lîncezeștĭ) mult timp. V. tifoid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingoáre/lângoáre (febră tifoidă) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. lingórii/lângórii

lingoáre/lângoáre s. f., g.-d. art. lingórii/lângórii

arată toate definițiile

Intrare: buruiana-lingorii
buruiana-lingorii substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiana-lingorii
plural
  • buruienile-lingorii
genitiv-dativ singular
  • buruienii-lingorii
plural
  • buruienilor-lingorii
vocativ singular
plural
Intrare: lingoare / lângoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingoare
  • lingoarea
plural
  • lingori
  • lingorile
genitiv-dativ singular
  • lingori
  • lingorii
plural
  • lingori
  • lingorilor
vocativ singular
plural
lângoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lângoare
  • lângoarea
plural
  • lângori
  • lângorile
genitiv-dativ singular
  • lângori
  • lângorii
plural
  • lângori
  • lângorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lungoare
  • lungoarea
plural
  • lungori
  • lungorile
genitiv-dativ singular
  • lungori
  • lungorii
plural
  • lungori
  • lungorilor
vocativ singular
plural
Intrare: rădăcină-de-lingoare
rădăcină-de-lingoare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rădăcină-de-lingoare
  • rădăcina-de-lingoare
plural
  • rădăcini-de-lingoare
  • rădăcinile-de-lingoare
genitiv-dativ singular
  • rădăcini-de-lingoare
  • rădăcinii-de-lingoare
plural
  • rădăcini-de-lingoare
  • rădăcinilor-de-lingoare
vocativ singular
plural

lingoare / lângoare lângoare lungoare

  • 1. învechit popular Febră tifoidă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tifos (s.n.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Era Melente... înalt, slab, cu fața galbenă parc-ar fi fost bolnav de lingoare. REBREANU, R. I 236.
      surse: DLRLC
    • De moarte creștinească voi toți aici muriți! De friguri de lingoare voi pe saltea pieriți. BOLINTINEANU, O. 143.
      surse: DLRLC
    • Nouă boale ș-o lingoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.
      surse: DLRLC

etimologie: