LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

limita [At: BARIȚIU, P. A. I, 427 / Pzi: ~tez / E: fr limiter, lat limitare] 1 vt A stabili granițele unei țări, ale unei proprietăți, ale unui teren etc. Si: a circumscrie, a delimita, a demarca, a marca, a mărgini, (înv) a hotărnici, a semna. 2 vt (Pex) A forma marginea unei suprafețe, a unui lucru Si: a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. 3 vr (Rar) A se învecina. 4 vr (Rar) A se mărgini. 5 vt (Udp „la”) A reduce. 6 vt (Udp „la”) A menține într-un spațiu determinat sau controlat Si: a mărgini (4).

limitat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: limita] 1 (D. țări, proprietăți, terenuri etc.) Care are granițele fixate Si: demarcat, marcat. 2 Care este fixat, menținut, restrâns etc. într-un spațiu bine determinat sau controlat. 3 (Fig; d. oameni) Cu posibilități intelectuale reduse Si: mărginit.

* LIMITA (-tez) I. vb. tr. 1 A forma, a stabili hotarele, granițele ¶ 2 A mărgini, a țărmuri. II. vb. refl. A se mărgini [fr.].

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. A fixa între anumite limite sau granițe, a mărgini, a restrînge, a îngrădi. Ascuțirea crescîndă a contradicțiilor capitalismului în faza imperialistă, ascuțirea contradicției dintre forțele de producție și relațiile de producție limitează din ce în ce mai mult creșterea productivității muncii în societatea capitalistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. M-am învățat de mult să-mi limitez dorințele. C. PETRESCU, C. V. 375.

LIMITAT, -Ă, limitați, -te, adj. Restrîns în anumite limite; fix. Număr de locuri limitat. ▭ Stelian Minea împături biletele. Numără restul, cu minuțiozitate de provincial venit în capitală cu buget limitat. C. PETRESCU, Î. II 213. ♦ Fig. (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit.

LIMITA vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrînge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].

LIMITAT, -Ă adj. 1. Restrîns; fix. 2. (Fig.) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit. [< limita].

LIMITA vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)

LIMITAT, -Ă adj. 1. restrâns; fix. 2. (fig.) cu posibilități intelectuale reduse; mărginit, obtuz. (< limita)

A SE LIMITA mă ~ez intranz. A-și impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare

A LIMITA ~ez tranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. ~ puterea cuiva. ~ un buget. /<fr. limiter, lat. limitare

LIMITAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A LIMITA și A SE LIMITA. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește inteligență redusă; mărginit; redus. /v. a limita

limità v. a fixa, a stabili limitele.

*limitát, -ă adj. (lat. limitatus). Care are limite, mărginit: mintea omuluĭ e limitată. Fig. Prost: om limitat. Congediŭ limitat, pe un timp anumit.

*limitéz v. tr. (lat. limito, -áre). Hotărăsc, fixez hotarele unuĭ teritoriŭ. Fig. Restrîng, fixez punctu pînă unde poate merge o acțiune: a limita puterile, autorizațiunea cuĭva, cheltuĭelile. V. refl. Mă mărginesc, îs vecin: moșia luĭ se limitează cu a ta.

limita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 limitează; conj. prez. 1 sg. să limitez, 3 să limiteze

limita (a ~) vb., ind. prez. 3 limitează

limita vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 sg. și pl. limitează

LIMITA vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)

LIMITAT adj. v. meschin.

LIMITAT adj. 1. v. delimitat. 2. mărginit, redus, restrâns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un câștig ~.) 5. v. mărginit. 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.) *8. (fig.) încuiat, îngust, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)

limitat, -ă adj. I 1 (despre spații, terenuri etc.) circumscris, delimitat, demarcat, mărginit. Terenul limitat este locul de joacă al copiilor. 2 (indică dimensiunea) mărginit, redus, restrâns. Nu și-a putut expune toate tablourile în spațiul limitat al sălii muzeului. 3 (arată cantitatea) mărginit, redus, restrâns. A expus un număr limitat de tablouri. 4 (arată cantitatea; despre stocuri de produse, mărfuri, câștiguri etc.) mic, redus. În timpul verii, în depozitul magazinului se păstrează un stoc limitat de produse alimentare. Câștigul celor doi soți este limitat. 5 (despre timp) măsurat². Întrucât are o ședință importantă, timpul rezervat pentru audiențe îi este limitat. 6 (despre probleme, situații, fapte etc.) circumscris, delimitat, finit, mărginit. Subiectul lucrării are un caracter limitat, cuprinzând numai studiul neologismelor din sec. al XlX-lea. 7 (despre acțiuni, realizări etc. ale oamenilor) mărginit, unilateral. Orice dicționar este limitat. II fig. 1 (despre oameni sau despre mentalitatea, inteligența, judecata lor) <fig.> impermeabil, închistat, încuiat², îngust, mărginit, mic, obtuz, opac², plafonat, plat², redus, <fig.; rar> scurt, <fig.; fam.> constipat. Nemaiavând niciun contact cu lumea civilizată, a devenit o persoană limitată. Având o judecată limitată, se opune progresului. 2 (despre oameni, despre manifestări, acțiuni ale lor sau despre medii sociale) meschin, <fig.> îngust, mărginit, obtuz, plat², redus, strâmt. Este un spirit limitat, care nu poate discerne valorile. Trăiește într-un cerc limitat, dominat de un sentiment de automultumire.

LIMITA vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. 2. a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 3. a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (Totul s-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la...) 5. a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 6. a mărgini, a restrînge, (fig.) a îngrădi.

LIMITAT adj. 1. circumscris, delimitat, demarcat, mărginit. (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. mărginit, redus, restrîns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un cîștig ~.) 5. mărginit, redus, restrîns. (Trebuințe ~.) 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.) 8*. (fig.) încuiat, îngust, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)

limitat adj. v. MESCHIN.

Limitat ≠ ilimitat, infinit, nelimitat, vast, nemărginit