LIHNIT, -Ă, lihniți, -te, adj. (Fam.) Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. – [Var.: (reg.) lignit, -ă adj.] – V. lihni.

lihnit, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I, 6 / V: (reg) licnit, (îvr) lignit² / Pl: ~iți, ~e / E: lihni] 1 (Pop) Sleit de puteri. 2 (Pex) Mort de foame Si: hămesit. 3 (Reg; pex) Foarte doritor de ceva Si: ahtiat.

LIHNIT, -Ă, lihniți, -te, adj. Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. [Var.: (reg.) lignit, -ă adj.] – V. lihni.

LIHNIT, -Ă, lihniți, -te, adj. (Adesea determinat prin «de foame») Care este foarte flămînd, chinuit de foame, mort, leșinat de foame. Cîinii se alergau, fără chef, lihniți, cu coastele ieșite. DUMITRIU, N. 28. După două zile de drum, toți, lihniți de foame și sleiți de putere, intrau... pe poarta satului. BUJOR, S. 148. Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Văzînd pe acei doi oameni... lihniți de foame și de drum, le zise... ȘEZ. I 207. – Variante: licnit,-ă (POPESCU, B. III 100), lignit, -ă (CARAGIALE, N. S. 96) adj.

LIHNIT ~tă (~ți, ~te) Care e lipsit de puteri din cauza foamei; hămesit. /v. a lihni

lihnit a. leșinat de foame.

lihnít, -ă adj. (d. inuz. lihnesc, vsl. *lihnonti, de unde și pol. lichotny, nevoĭaș, jalnic, și ngr. lignéno și lignéyo, slăbesc. V. alignesc, olihnesc. Cp. Bern. 1, 718). Hămesit, pocîltit, foarte flămînd. – Și licnit, lignit.

aligni² v vz lihni

lecni v vz lihni

licni v vz lihni

licnit, ~ă a vz lihnit

ligni v vz lihni

lihni [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 292/22 / V: (reg) aligni², lecni, licni, (îvr) ligni / Pzi: ~nesc / E: nct] 1-4 vir (Pop) A avea o senzație de slăbiciune (din cauza foamei) Cf a leșina. 5-6 vr (Pop; îe) A i se ~ (cuiva) inima A i se face cuiva rău (de foame sau) de oboseală Si: a leșina. 7-8 vr (Pop; îae) A se clătina (din cauza slăbiciunii sau) a unei infirmități. 9 vi (Reg) A șchiopăta. 10 vi (Trs; Mol) A-i paraliza cuiva o parte a corpului. 11 vt (Trs; Ban) A imobiliza.

LICNIT, -Ă adj. v. lihnit.

LIGNIT², -Ă adj. v. lihnit.

LIHNI, lihnesc, vb. IV. Intranz. A simți sfîrșeală, slăbiciune (mai ales din cauza foamei). (Atestat în forma aligni) Vede pe Jana și alignind se rezămă de perete. NEGRUZZI, S. III 357. ◊ Expr. A i se lihni cuiva = a-i veni sfîrșeală, a-i veni rău (de foame, de oboseală etc.). – Variantă: aligni vb. IV.

ALIGNI vb. IV. v. lihni.

A LIHNI ~esc intranz. A fi cuprins de slăbiciune (din cauza foamei); a flămânzi peste măsură; a hămesi. /Orig. nec.

alignì v. a slăbi, a leșina: de silnica suflare a furtunei s’alignia NEGR. [V. lihni].

lignì v. V. lihni.

lihnì (lignì) v. a leșina de slăbiciune sau de foame. [Origină necunoscută].

licnít, V. lihnit.

2) lignít adj. V. lihnit.

lihnit adj. m., pl. lihniți; f. lihnită, pl. lihnite

lihnit (fam.) adj. m., pl. lihniți; f. lihnită, pl. lihnite

lihnit adj. m., pl. lihniți; f. sg. lihnită, pl. lihnite

lihnit.

lihni vb., ind. prez. 3 sg. și pl. lihnește

lihni (lihnesc, lihnit), vb. – A debilita, a face să leșine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – Var. ligni. Ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. și aligni. Se folosește mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s. f. (leșin, sfîrșeală).

LIHNIT adj. hămesit, sfârșit, (înv. și reg.) pocâltit, (reg.) leșiat, leșuit, (Mold.) știulghit, (fig.) leșinat. (Om ~ de foame.)

lihnit, -ă adj. 1 (pop. și fam.; despre ființe) <pop. și fam.> hămesit, sfârșit², <înv. și reg.> pocâltit, <reg.> hlipit, leșiat², leșnit, leșuit, lihăit, niștocit, știulghit, <fig.; fam.> leșinat². Mânca lacom ca un animal lihnit. 2 fig. (înv.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Ahtiat. Avid. Dorit. Doritor. Dornic. Flămând. Înfometat. Însetat. Jinduit. Jinduitor. Lacom. Râvnitor. Setos.

LIHNIT adj. hămesit, (înv. și reg.) pocîltit, (reg.) leșiat, leșuit, (Mold.) știulghit, (fig.) leșinat. (Om ~ de foame.)

LIHNI vb. a hămesi, a se sfârși, (fig.) a leșina. (A ~ de foame.)

lihni vb. IV. 1 intr. , refl. (pop. și fam.; despre ființe) <pop. și fam.> a (se) hămesi, a (se) sfârși, <reg.> a se leșui², a se lihăi², <fig.; fam.> a leșina, a se topi. După zile de regim alimentar sever, era lihnit de foame. 2 intr. (reg.; despre oameni sau animale) v. Șchiopăta.