LIGHEAN, ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, folosit la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Conținutul unui asemenea vas. [Pl. și: lighene] – Din tc. liğen, legen.

lighean sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) leghian, (înv) legen, leghen, leghin, ~ghien, (reg) ligion, lingan, lugan / Pl: ~e, (îrg) ~ene, ~uri / E: tc liğen, legen] 1 Vas de metal, porțelan etc., larg și puțin adânc, ce se folosește la spălatul corpului, rufelor etc. 2 Conținut al unui lighean (1). 3 (Îvr) Castronaș de metal, plastic etc. în care se prepară clăbucul pentru bărbierit. 4 (Atm; înv) Bazin.

LIGHEAN, lighene, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, întrebuințat la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Din tc. liğen, legen.

LIGHEAN, lighene și ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. puțin adînc și larg, servind la spălatul mîinilor, feței, vaselor etc. Se spălă pe ochi înmuind vîrful degetelor în lighean. DUMITRIU, N. 285. Un lighean de lut cu ibric. CREANGĂ, A. 134. Obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă lovit ca un tam-tam chinezesc. GHICA, S. 74. ◊ Fig. Acest torent se arunca cu zgomot dintr-o înălțime într-un lighean de granit; iar de aci se vărsa prin jgheaburi și se ascundea prin deosebite crăpături. BOLINTINEANU, O. 329. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Ei bine, eu ce fac cu ligheanu ist de gheață? ALECSANDRI, T. I 367. – Pronunțat: -ghean. – Pl. și: ligheanuri (KOGĂLNICEANU, S. 94).

LIGHEAN lighene n. Vas larg și puțin adânc folosit la spălat. /<turc. ligen, legen

LIGHEAN s.n. (Mold., ȚR, Ban.) Vas cu margini largi, folosit de obicei pentru spălat. A: Lighean cu ibric de argint. NECULCE. Răpia . . . cine căldări, cine ligheanuri. IM 1754, 75^r. B: Un leghin plin de apă. BIBLIA (1688). Bagă apă în leghin și mergi de spală picioarele oaspelui. ISOPIE (1705); cf. IM 1730, 105^v. C: Legen. Pelvis. AC, 350. Variante: leghen (AC, 350), leghin BIBLIA 1688 ; ISOPIE (1705). Etimologie: tc.liğen, leğen. Cf. medelniță.

ligheán n., pl. ene, nu eane (turc. legen, leken [de unde vine ngr. legéni, bg. sîrb. legen], d. ngr. lekáni, vgr. lekáne lekánion, lighean, de unde vine și vsl. lekánĭa, rus. lohánĭ, lighean). Vasu în care se scurge apa cînd te spelĭ. – Vechĭ leghén și leghín.

legen¹ sn [At: ANON. CAR. / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Atm; Ban) 1 Pelvis. 2 Bazin.

legen² sn vz lighean

leghen¹ sn vz lighean

leghian sn vz lighean

leghin² sn vz lighean

lighien sn vz lighean^[1] corectat(ă)

ligion sn vz lighean^[1] corectat(ă)

lingan sn vz lighean

lugan sn vz lighean

LEGHEN s.n. v. lighean.

LEGHIN s.n. v. lighean.

lighian n. 1. vas de spălat pe mâini; 2. vas de ras barba; 3. basin de lovit, teas: sunetul unui lighean de alamă lovit cu un tamtam chinezesc GHICA. [Albanez LĬAGHEN].

leghén, leghín, V. lighean.

!lighean s. n., pl. ligheane

lighean s. n., pl. ligheane / lighene

lighean s. n., pl. lighene

lighean

lighian, -ghiane.

LIGHEAN s. v. bazin, pelvis.

LIGHEAN s. (înv.) medelniță, spălătoare.

lighean s. v. BAZIN. PELVIS.

LIGHEAN s. (înv.) medelniță, spălătoare.

lighean (lighene), s. n. – Vas de spălat. – Mr. lighen. Tc. legen (Șeineanu, II, 236; Meyer 234; Berneker 699; Lokotsch 1290; Vasmer, II, 24), cf. ngr. λεγένι, alb. ljëgen (Philippide, II, 720), bg. legen, sb. ledjen, rus. legin. Originea pare să fie gr. λεϰάνη, cf. leagăn.

lighean, lighene s. n. (prst.) iatac, alcov.

a avea lighean expr. (prst.) 1. a păstra contactul cu un client. 2. (d. clienți) a păstra contactul cu o prostituată