LIGHEAN s.n. (Mold., ȚR, Ban.) Vas cu margini largi, folosit de obicei pentru spălat. A: Lighean cu ibric de argint. NECULCE. Răpia . . . cine căldări, cine ligheanuri. IM 1754, 75^r. B: Un leghin plin de apă. BIBLIA (1688). Bagă apă în leghin și mergi de spală picioarele oaspelui. ISOPIE (1705); cf. IM 1730, 105^v. C: Legen. Pelvis. AC, 350. Variante: leghen (AC, 350), leghin BIBLIA 1688 ; ISOPIE (1705). Etimologie: tc.liğen, leğen. Cf. medelniță.