LICHIDA, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru încetarea unei situații juridice sau financiare. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.

lichida [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) licvida, licuida / Pzi: ~dez / E: fr liquider] 1 vt A transforma în valori bănești un bun material, un cont etc. în vederea încetării unei situații economice. 2 vt A soluționa o situație financiară sau juridică făcând-o să ia sfârșit. 3 vt (Pex) A pune capăt unei stări, acțiuni etc. Si: a desființa, a suprima. 4 vt (Rar) A termina ceva. 5-6 vti A vinde toată marfa cu preț redus în vederea încetării sau reprofilării activității unei întreprinderi de comerț. 7 vi (Rar) A eșua într-o activitate, o întreprindere etc. 8 vi A încheia socotelile cu cineva. 9 vi (Sst) A lichefia (1). 10 vi A-și înceta existența, activitatea etc. Si: a se sfârși. 11 vt A soluționa. 12 vt (Arg) A omorî pe cineva. 13 vt A extermina. corectat(ă)

LICHIDA, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfârșit. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.

LICHIDA, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A pune capăt, a termina, a încheia o acțiune, un fapt, o treabă. Simt că înnebunesc la gîndul că aș putea pleca fără să lichidez drama căsniciei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sînt al d-voastră! REBREANU, R. II 80. ◊ Refl. pas. Din fericire, mîine sosește d-na Nadina și se va lichida și încurcătura cu Babaroaga. REBREANU, R. II 20. 2. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfîrșit. A lichidat contul de la Casa de economii. ◊ Expr. A lichida o datorie (sau o creanță etc.) = a plăti o datorie (o creanță etc.). ♦ (Despre un capitalist) A-și desființa întreprinderea, vînzînd toate bunurile imobile și mobile. (Absol.) Afacerile au mers un timp, după care a trebuit să lichideze. SAHIA, N. 91. 3. (Argotic, cu privire la persoane) A ucide, a omorî, a asasina.

LICHIDA vb. I. tr. 1. A îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, a unei bănci etc. ♦ A plăti (o datorie). 2. A pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune, un fapt). 3. (Argotic) A omorî, a asasina. [< fr. liquider, it. liquidare].

LICHIDA vb. tr. 1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune). 2. a îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a unei situații juridice sau financiare. ◊ (refl.) a-și plăti datoriile. 3. (arg.) a omorî, a asasina. (< fr. liquider)

A LICHIDA ~ez tranz. 1) A face să nu mai existe. 2) (datorii) A compensa în bani sau în natură; a plăti; a achita. /<fr. liquider

lichidà v. 1. a determina exact activul și pasivul: a lichida o succesiune; 1. a-și plăti datoriile; 3. se zice de un comerciant care caută a vinde tot ce are în prăvălie fără a mai cumpăra alte mărfuri.

LICHID, -Ă, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanță) care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă, care nu are o formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune oricând; (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată. 3. Adj. (În sintagma) Consoană lichidă (și substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale și celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

licfida af vz lichid

lichid, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) licid, licuid, licvid, (îvr) licfida af / S și: liquid / Pl: ~izi, ~e și (înv, 8-9) ~uri / E: lat liquidus, fr liquide, it liquido] 1 a (Îoc solid, gazos; d. materii, substanțe etc.) Care curge sub greutatea proprie și ia forma recipientului, păstrând un volum constant la aceeași temperatură. 2 a (Îoc solid, gazos; d. materii, substanțe etc.) Care are o coeziune redusă a moleculelor. 3 a (D. modul de prezentare a materiilor, substanțelor etc.) Care caracterizează stările de consistență și de rezistență proprii materiilor care curg Si: fluid. 4 a (Fig; înv) Limpede. 5 a (Fig; îdt) Curat. 6 a (Fig; îdt) Pur. 7 a Cu vâscozitate redusă Si: curgător, fluid. 8 sn Substanță lichidă (1) Si: (îvr) lichiditate (4). 9 sn Corp lichid (1) Si: (îvr) lichiditate (5). 10 sn (Spc) Secreție biologică fluidă. 11 sn (Spc; mpl) Aliment lichid (1) Si: băutură. 12-13 sf, a (Fon; d. consoane) (Consoană) care se poate articula în mod continuu. 14 a (D. bani) De care se poate dispune imediat. 15 a (D. creanțe, efecte etc.) Care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată.

licid, ~ă a vz lichid

licida v vz lichida

licuid, ~ă a vz lichid

licuida v vz lichida

licvid, ~ă a vz lichid

licvida v vz lichida

LICHID, -Ă, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanță) care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă, care nu are o formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată. 3. Adj. (În sintagma) Consoană lichidă (și substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale și celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

LICHID, -Ă, lichizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri, în opoziție cu solid și gazos) Care posedă proprietatea de a avea un volum definit la o temperatură dată, fără a avea o formă proprie, curgînd sub greutatea proprie și luînd forma vasului în care se află. V. fluid. Apa, laptele, petrolul sînt corpuri lichide. ▭ Trece trenuțul plin cu oalele de fontă lichidă spre oțelărie. CĂLUGĂRU, O. P. 378. (Poetic) O nesfîrșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide. BOGZA, C. O. 63. ◊ (Substantivat, n.) Lichidele nu se opun deformării și iau forma vaselor care le conțin. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. 2. (Despre bani) De care se poate dispune imediat (v. peșin, gheață); (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vînzare imediată, a cărui valoare poate fi încasată imediat. Creanță certă și lichidă. 3. (Numai în expr.) Consoană lichidă (și substantivat) = nume dat consoanei laterale «l».

LICHID, -Ă adj., s.n. 1. (Substanță) care curge, avînd proprietatea de a lua forma vasului în care se află. 2. (La pl.m.) (Bani) în numerar, pe care îi ai la dispoziție oricînd, imediat. 3. (Fon.) Consoană lichidă (și s.f.) = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante. [Cf. fr. liquide, lat. liquidus].

LICHID, -Ă I. adj., s. n. (corp) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. II. adj. 1. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat. 2. consoană ~ă (și s. f.) = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante. (< fr. liquide, lat. liquidus)

cristal lichid sint. s. Substanță lichidă care poate lua o formă asemănătoare cristalelor (de exemplu sferică) ◊ „Firma electronică japoneză «Sharp» a anunțat realizarea unui nou tip de mașină de scris electronică. Ea este dotată cu un ecran pe bază de cristal lichid și cu o memorie care permite elaborarea și corectarea textelor înainte ca acestea să fie imprimate definitiv.” R.l. 17 II 84 p. 6 (din fr. cristal liquide)

LICHID² ~e n. 1) Substanță în stare de agregare intermediară între starea solidă și cea gazoasă, lipsită de formă proprie, din care cauză curge sub propria greutate și ia forma vasului în care se află. 2) Substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

LICHID¹ ~dă (~zi, ~de) 1) (despre substanțe) Care este în stare de agregare intermediară între starea gazoasă și cea solidă. 2) (despre creanțe, efecte etc.) Care poate fi convertit imediat în bani; cu proprietatea de a fi transformat imediat în bani. 3): Bani ~zi bani care sunt imediat disponibili; bani peșin; bani gheață. 4) (despre unele consoane) Care se pronunță ușor precedând un iot. /<fr. liquide, lat. liquidus

lichid a. 1. care curg: mercuriul e un metal lichid; 2. Jur. se zice de bunuri neîncărcate de datorii și de bani liberi: sume lichide; 3. Gram. se aplică unor consoane (l, m, n, r) cari sunt curgătoare și se rostesc ușor. ║ n. substanță lichidă: lichidele și gazele.

*líchid, -ă adj. (lat. liquidus, „limpede lichid”, variantă din limpidus, limpede). Fiz. Se zice despre corpurile ale căror molecule se supun fiecare în parte acțiuniĭ greutățiĭ, cu alte cuvinte, acelea care curg saŭ tind să curgă, ca apa, mercuru ș. a. Jur. Liber de datoriĭ, neipotecat. Care se poate utiliza imediat: sume lichide. Gram. Se zice despre consonantele care se pot combina cu celelalte, numite mute, și care sînt: l, m, n, r. S. n., pl. e Substanță lichidă. S. f., pl. e. Consonantă lichidă.

*lichidéz v. tr. (d. lichid; fr. liquider). Regulez socotelile, stabilesc activu și pasivu și plătesc ce e de plătit: a lichida o succesiune, o afacere. Desfac toată marfa și nu maĭ cumpăr alta: a lichida o marfă (saŭ ca v. intr. lichidez, mă liberez de toată marfa și mă las de negoț).

lichida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lichidez, 3 lichidează; conj. prez. 1 sg. să lichidez, 3 să lichideze

lichida (a ~) vb., ind. prez. 3 lichidează

lichida vb., ind. prez. 1 sg. lichidez, 3 sg. și pl. lichidează

lichid¹ adj. m., pl. lichizi; f. lichidă, pl. lichide

lichidă (consoană) s. f., g.-d. art. lichidei; pl. lichide

lichid¹ adj. m., pl. lichizi; f. lichidă, pl. lichide

lichid² (substanță) s. n., pl. lichide

lichidă (consoană) s. f., g.-d. art. lichidei; pl. lichide

lichid s. n., pl. lichide

lichid adj. m., pl. lichizi; f. sg. lichidă, pl. lichide

lichidă (lingv.) s. f., g.-d. art. lichidei; pl. lichide

lichid, -dă; -zi, -de.

lichidă, -de (consonantă).

LICHIDA vb. 1. a încheia, a sfârși, a termina. (A ~ toate socotelile.) 2. a desființa, a stârpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 3. (fig.) a sparge. (Au încercat să ~ greva.) 4. v. nimici. 5. v. achita.

LICHIDA vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

lichida vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.

LICHIDA vb. 1. a încheia, a sfîrși, a termina. (A ~ toate socotelile.) 2. a desființa, a stîrpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 3. (fig.) a sparge. (Au încercat să ~ greva.) 4. a desființa, a distruge, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.) 5. a achita, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ toate datoriile.)

A lichida ≠ a funda

LICHID s., adj. 1. s. băutură. (Un ~ alb-gălbui.) 2. s. (pop.) zeamă. (Rana secretă un ~ purulent.) 3. s. lichid cefalorahidian v. neurolimfă; lichid sinovial v. sinovie. 4. adj. cash, gata, gheață, numerar, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~zi.)

LICHID s., adj. 1. s. băutură. (Un ~ alb-gălbui.) 2. s. (pop.) zeamă. (Rana secretă un ~ purulent.) 3. adj. gata, gheață, numerar, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~.)

Lichid ≠ solid

lichid (lichidă), adj. – Fluent, curgător. Fr. liquide. – Der. (din fr.) lichida, vb.; lichidator, s. m.; licheface, vb. (rar, a topi, a lichefia), după fr. liquefier.

lichide grele, (engl.= heavy liquids), lichide cu G mare, utilizate la concentrarea prin flotare sau decantare a granulelor min. din nisipuri sau roci (în prealabil dezagregate). L.g. utilizate în mod frecvent: bromoformul (G = 2,890), iodura de metilen (G = 3,325), lichidul Clerici (G = 4,067) trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie miscibile în solvenți obișnuiți, să fie transparente, să nu reacționeze cu min., să fie stabile și să nu prezinte toxicitate.

LICHID, -Ă adj. (cf. fr. liquide, lat. liquidus): în sintagma consoană lichidă (v.).

lichida, lichidez v. t. a omorî, a ucide.

lichid, lichide s. n. băutură spirtoasă.