LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru încetarea unei situații juridice sau financiare. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.

lichida [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) licvida, licuida / Pzi: ~dez / E: fr liquider] 1 vt A transforma în valori bănești un bun material, un cont etc. în vederea încetării unei situații economice. 2 vt A soluționa o situație financiară sau juridică făcând-o să ia sfârșit. 3 vt (Pex) A pune capăt unei stări, acțiuni etc. Si: a desființa, a suprima. 4 vt (Rar) A termina ceva. 5-6 vti A vinde toată marfa cu preț redus în vederea încetării sau reprofilării activității unei întreprinderi de comerț. 7 vi (Rar) A eșua într-o activitate, o întreprindere etc. 8 vi A încheia socotelile cu cineva. 9 vi (Sst) A lichefia (1). 10 vi A-și înceta existența, activitatea etc. Si: a se sfârși. 11 vt A soluționa. 12 vt (Arg) A omorî pe cineva. 13 vt A extermina. corectată

LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfârșit. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.

LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A pune capăt, a termina, a încheia o acțiune, un fapt, o treabă. Simt că înnebunesc la gîndul că aș putea pleca fără să lichidez drama căsniciei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sînt al d-voastră! REBREANU, R. II 80. ◊ Refl. pas. Din fericire, mîine sosește d-na Nadina și se va lichida și încurcătura cu Babaroaga. REBREANU, R. II 20. 2. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfîrșit. A lichidat contul de la Casa de economii. ◊ Expr. A lichida o datorie (sau o creanță etc.) = a plăti o datorie (o creanță etc.). ♦ (Despre un capitalist) A-și desființa întreprinderea, vînzînd toate bunurile imobile și mobile. (Absol.) Afacerile au mers un timp, după care a trebuit să lichideze. SAHIA, N. 91. 3. (Argotic, cu privire la persoane) A ucide, a omorî, a asasina.

LICHIDÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, a unei bănci etc. ♦ A plăti (o datorie). 2. A pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune, un fapt). 3. (Argotic) A omorî, a asasina. [< fr. liquider, it. liquidare].

LICHIDÁ vb. tr. 1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune). 2. a îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a unei situații juridice sau financiare. ◊ (refl.) a-și plăti datoriile. 3. (arg.) a omorî, a asasina. (< fr. liquider)

A LICHIDÁ ~éz tranz. 1) A face să nu mai existe. 2) (datorii) A compensa în bani sau în natură; a plăti; a achita. /<fr. liquider

lichidà v. 1. a determina exact activul și pasivul: a lichida o succesiune; 1. a-și plăti datoriile; 3. se zice de un comerciant care caută a vinde tot ce are în prăvălie fără a mai cumpăra alte mărfuri.

LICHÍD, -Ă, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanță) care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă, care nu are o formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune oricând; (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată. 3. Adj. (În sintagma) Consoană lichidă (și substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale și celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

licfida af vz lichid

lichid, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) licid, licuid, licvid, (îvr) licfida af / S și: liquid / Pl: ~izi, ~e și (înv, 8-9) ~uri / E: lat liquidus, fr liquide, it liquido] 1 a (Îoc solid, gazos; d. materii, substanțe etc.) Care curge sub greutatea proprie și ia forma recipientului, păstrând un volum constant la aceeași temperatură. 2 a (Îoc solid, gazos; d. materii, substanțe etc.) Care are o coeziune redusă a moleculelor. 3 a (D. modul de prezentare a materiilor, substanțelor etc.) Care caracterizează stările de consistență și de rezistență proprii materiilor care curg Si: fluid. 4 a (Fig; înv) Limpede. 5 a (Fig; îdt) Curat. 6 a (Fig; îdt) Pur. 7 a Cu vâscozitate redusă Si: curgător, fluid. 8 sn Substanță lichidă (1) Si: (îvr) lichiditate (4). 9 sn Corp lichid (1) Si: (îvr) lichiditate (5). 10 sn (Spc) Secreție biologică fluidă. 11 sn (Spc; mpl) Aliment lichid (1) Si: băutură. 12-13 sf, a (Fon; d. consoane) (Consoană) care se poate articula în mod continuu. 14 a (D. bani) De care se poate dispune imediat. 15 a (D. creanțe, efecte etc.) Care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată.

licid, ~ă a vz lichid

licida v vz lichida

licuid, ~ă a vz lichid

licvid, ~ă a vz lichid

licvida v vz lichida

LICHÍD, -Ă, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanță) care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă, care nu are o formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată. 3. Adj. (În sintagma) Consoană lichidă (și substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale și celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

LlCHÍD, -Ă, lichizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri, în opoziție cu solid și gazos) Care posedă proprietatea de a avea un volum definit la o temperatură dată, fără a avea o formă proprie, curgînd sub greutatea proprie și luînd forma vasului în care se află. V. fluid. Apa, laptele, petrolul sînt corpuri lichide. ▭ Trece trenuțul plin cu oalele de fontă lichidă spre oțelărie. CĂLUGĂRU, O. P. 378. (Poetic) O nesfîrșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide. BOGZA, C. O. 63. ◊ (Substantivat, n.) Lichidele nu se opun deformării și iau forma vaselor care le conțin. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. 2. (Despre bani) De care se poate dispune imediat (v. peșin, gheață); (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vînzare imediată, a cărui valoare poate fi încasată imediat. Creanță certă și lichidă. 3. (Numai în expr.) Consoană lichidă (și substantivat) = nume dat consoanei laterale «l».

LICHÍD, -Ă adj., s.n. 1. (Substanță) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. 2. (La pl.m.) (Bani) în numerar, pe care îi ai la dispoziție oricând, imediat. 3. (Fon.) Consoană lichidă (și s.f.) = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante. [Cf. fr. liquide, lat. liquidus].

LICHÍD, -Ă I. adj., s. n. (corp) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. II. adj. 1. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat. 2. consoană ~ă (și s. f.) = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante. (< fr. liquide, lat. liquidus)