licăr [At: COȘBUC, P. II, 86 / V: licur¹ sn, (reg) licură sf / Pl: ~e / E: pvb licări¹] 1-3 sn Iluminare (bruscă) (intermitentă sau) de intensitate scăzută Si: sclipire. 4 sn Lumină slabă Si: licărire¹ (1). 5 sf (Olt; îe) A nu vedea nici o licură A nu putea distinge nimic din cauza întunericului. 6 sn (Ccr) Sursă a unei lumini slabe sau intermitente. 7 sn (Pex) Manifestare spontană, intermitentă sau de intensitate scăzută a unui sentiment, atitudini etc. 8-9 sn (Fig) Senzație (bruscă sau) ușoară. 10 sf (Olt; îf licură) Bucată mică Si: fărâmiță, frântură. 11 av (Olt; îf licură) Curat. 12-13 sf (Olt; îf licură; îljv) Ca ~a (Care este) rapid. 14 sn (Olt; îe) (A face) ~ poteca A fugi.

LICĂR, licăre, s. n. Sclipire, scînteiere, licărire. Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15. Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50. Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MIHALE, O. 509. ♦ (Concretizat) Ceea ce sclipește, licărește; scînteie. Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75. – Variantă: licur (COȘBUC, P. II 186, EMINESCU, O. I 119) s. m.

LICĂR ~e n. 1) Lumină slabă. 2) Obiect care sclipește. /v. a licări

licur¹ sn vz licăr

licură sf vz licăr

licur n. (poetic) licărire: speranța e un licur ușor EM.

licăr s. n., pl. licăre

licăr s. n., pl. licăre

licăr s. n., pl. licăre

LICĂR s. v. sclipire.

licăr s.f. I 1 (adesea urmat de determ. care indică sursa luminoasă) aprindere, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit¹, străfulgerare, <livr.> scintilație, <rar> licăriș, licăritură, sclipitură, <înv. și pop.> lucoare, zare, <pop. și fam.> sclipet, <pop.> licăreală, <înv.> licureală, scăpărătură, <poetic> senin, vâltoare, <fig.> clipire, clipit, fulger, fulgerare, ochi¹, tremur, tremurare, vâlvătaie, <fig.; pop.> clipeală. Admiră licărul stelelor pe cer. 2 licărire, licărit, lucire, scânteiere, sclipire, sticlire, străfulgerare, strălucire, <rar> sticliș, <fig.> foc, lumină, rază, scăpărare, <fig.; reg.> strelici. Îndrăgostiții nu-și pot ascunde licărul din priviri. II fig. <fig.> licărire, licărit, lucire, pâlpâire, rază, scăpărare, străfulgerare. Simte un licăr de speranță în suflet.

LICĂR s. licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)