12 definiții pentru licăr licur licură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÍCĂR, licăre, s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [Var.: lícur s. n.] – Din licări (derivat regresiv).

LÍCĂR, licăre, s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [Var.: lícur s. n.] – Din licări (derivat regresiv).

licăr [At: COȘBUC, P. II, 86 / V: licur1 sn, (reg) licură sf / Pl: ~e / E: pvb licări1] 1-3 sn Iluminare (bruscă) (intermitentă sau) de intensitate scăzută Si: sclipire. 4 sn Lumină slabă Si: licărire1 (1). 5 sf (Olt; îe) A nu vedea nici o licură A nu putea distinge nimic din cauza întunericului. 6 sn (Ccr) Sursă a unei lumini slabe sau intermitente. 7 sn (Pex) Manifestare spontană, intermitentă sau de intensitate scăzută a unui sentiment, atitudini etc. 8-9 sn (Fig) Senzație (bruscă sau) ușoară. 10 sf (Olt; îf licură) Bucată mică Si: fărâmiță, frântură. 11 av (Olt; îf licură) Curat. 12-13 sf (Olt; îf licură; îljv) Ca ~a (Care este) rapid. 14 sn (Olt; îe) (A face) ~ poteca A fugi.

LÍCĂR, licăre, s. n. Sclipire, scînteiere, licărire. Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15. Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50. Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MIHALE, O. 509. ♦ (Concretizat) Ceea ce sclipește, licărește; scînteie. Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75. – Variantă: lícur (COȘBUC, P. II 186, EMINESCU, O. I 119) s. m.

LÍCĂR ~e n. 1) Lumină slabă. 2) Obiect care sclipește. /v. a licări

LÍCUR s. n. v. licăr.

licur n. (poetic) licărire: speranța e un licur ușor EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LICĂR s. licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)

Intrare: licăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licăr
  • licărul
  • licăru‑
plural
  • licăre
  • licărele
genitiv-dativ singular
  • licăr
  • licărului
plural
  • licăre
  • licărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licur
  • licurul
  • licuru‑
plural
  • licure
  • licurele
genitiv-dativ singular
  • licur
  • licurului
plural
  • licure
  • licurelor
vocativ singular
plural
licură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

licăr licur licură

  • 1. Ceea ce sclipește.
    exemple
    • Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15.
      surse: DLRLC
    • Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50.
      surse: DLRLC
    • Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MIHALE, O. 509.
      surse: DLRLC
    • Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75.
      surse: DLRLC

etimologie: