3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lexie1 sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr lexie] (Lin) Unitate funcțională semnificativă a lexicului: cuvânt, locuțiune, expresie etc.

-lexie2 [At: DN3 / E: fr -lexie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) vorbire. 3 De lexic. 4-5 Lexical (7-8).

LEXIE s.f. (Lingv.) Element lexical care poartă semnificația potrivit anumitor tehnologii. // -lexie Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vorbire”, „de lexic”, „lexical”. [< fr. lexie, cf. gr. lexikon – lexic].

LEXIE1 s. f. orice unitate semnificativă a lexicului, cuvânt sau expresie. (< fr. lexie)

lexico- [At: FORM. CUV. I, 252 / E: fr lexico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Cuvânt. 2 Lexic. 3 Dicționar. 4 Referitor la cuvinte. 5 De cuvinte.

LEXICO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cuvinte”, „de cuvinte”, „lexic”, „lexical”, „dicționar”. [< fr. lexico-, cf. gr. lexikon].

LEXIC2(O)-, -LEXIE elem. „cuvânt”, „lexic”, „dicționar”. (< fr. lexic/o/-, -lexie, cf. gr. lexis, cuvânt, lexikon, dicționar)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-LEXIE „vorbire, exprimare”. ◊ gr. lexis „vorbă, enunț” > fr. -lexie, germ. id., engl. -lexia > rom. -lexie.

LEXICO- „cuvînt, vocabular”. ◊ gr. lexikon „dicționar, vocabular” > fr. lexico-, germ. lexiko- > rom. lexico-.~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în lexicografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină lingvistică care stabilește metodele și principiile de elaborare a dicționarelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în lexicologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină a lingvisticii care studiază cuvintele unei limbi sub toate aspectele; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de dicționare.

Intrare: lexie (s.f.)
lexie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lexie
  • lexia
plural
  • lexii
  • lexiile
genitiv-dativ singular
  • lexii
  • lexiei
plural
  • lexii
  • lexiilor
vocativ singular
plural
Intrare: lexie (suf.)
lexie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • lexie
Intrare: lexico
prefix (I7-P)
  • lexico
lexic2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
Surse flexiune: DOOM 3
  • lexic
lexie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • lexie
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lexie, lexiisubstantiv feminin

  • 1. lingvistică Element lexical care poartă semnificația potrivit anumitor tehnologii. DN
etimologie:

lexieelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vorbire”, „de lexic”, „lexical”. DN
etimologie:

lexicoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cuvinte”, „de cuvinte”, „lexic”, „lexical”, „dicționar”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic