16 definiții pentru lexic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique.

LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique.

lexic, ~ă [At: PROT. – POP., N. D. 391 / Pl: (1-4) ~uri, (5-12) ~ici, ~ice / E: fr lexique] 1 sn (Asr) Dicționar. 2 sn Totalitate a cuvintelor dintr-o limbă Si: vocabular, (îvr) lexicon (2). 3 sn (Îs) ~ principal (sau fundamental) Fond principal de cuvinte într-o limbă. 4 sn (Pex) Ansamblu al cuvintelor caracteristice limbii unei regiuni, unei epoci, unui domeniu de activitate, unui stil al limbii, unui scriitor sau vorbitor etc. 5-12 a (Asr) Lexical (1-8).

LÉXIC s. n. Vocabular. Lexicul limbii romîne.Prin «lexic» sau «vocabular» se înțelege curent totalitatea cuvintelor pe care le posedă o limbă. IORDAN, L. R. 32.

LÉXIC s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular. [< fr. lexique, cf. gr. lexikon – vocabular].

LÉXIC1 s. n. vocabular (1). ◊ totalitatea cuvintelor specifice unui scriitor, unei regiuni, unei epoci. (< fr. lexique)

LÉXIC n. Totalitate a cuvintelor dintr-o limbă sau dintr-o operă literară; vocabular. /<fr. lexique

*léxic n., pl. e (vgr. lexikón, dicționar, d. léxis, vorbă, légo, vorbesc). Dicționar, vocabular, maĭ ales prescurtat. – Și lexicón, pl. oáne. V. glosar.

LEXIC2(O)-, -LEXÍE elem. „cuvânt”, „lexic”, „dicționar”. (< fr. lexic/o/-, -lexie, cf. gr. lexis, cuvânt, lexikon, dicționar)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LÉXIC s. 1. v. vocabular. 2. v. glosar.

LEXIC s. 1. vocabular. (~ unei limbi.) 2. glosar, vocabular. (Publicarea unui ~ regional.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

léxic (-ce), s. n. – Vocabular. – Var. (înv.) lexicon. Fr. lexique și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λεξιϰόν (Gáldi 205).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LÉXIC s. n. (< fr. lexique, cf. gr. lexikon „vocabular”): v. vocabulár.

Intrare: lexic
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lexic
  • lexicul
  • lexicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lexic
  • lexicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lexicsubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: vocabular
    • format_quote Lexicul limbii române. DLRLC
    • format_quote Prin «lexic» sau «vocabular» se înțelege curent totalitatea cuvintelor pe care le posedă o limbă. IORDAN, L. R. 32. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: glosar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic