2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEÚȚ1, leuți, s. m. Leușor1. – Leu1 + suf. -uț.

LEÚȚ1, leuți, s. m. Leușor1. – Leu1 + suf. -uț.

LEÚȚ2, leuți, s. m. (Fam.) Leușor2. – Leu2 + suf. -uț.

leuț2 sm [At: DM / P: le-uț / Pl: ~i / E: leu2 + -uț] 1-2 (Șhp) Leușor2 (1-2).

leuț1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: le-uț / Pl: ~i / E: leu1 + -uț] 1-2 (Șhp) Leușor1 (1-2).

LEÚȚ2, leuți, s. m. Leușor2. – Leu2 + suf. -uț.

LEÚȚ, leuți, s. m. Diminutiv al lui leu1. (Fig.) Tînărul Lăpăduș, leuțul oțelăriei, se îneca revoltat; iar trage cineva înapoi cuptoarele, dar nu știe unde să pună mîna pe rană. CĂLUGĂRU, O. P. 329.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leúț (fam.) s. m., pl. leúți

leúț (mamifer, monedă) s. m., pl. leúți

Intrare: leuț (fin.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leuț
  • leuțul
  • leuțu‑
plural
  • leuți
  • leuții
genitiv-dativ singular
  • leuț
  • leuțului
plural
  • leuți
  • leuților
vocativ singular
plural
Intrare: leuț (zool.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leuț
  • leuțul
  • leuțu‑
plural
  • leuți
  • leuții
genitiv-dativ singular
  • leuț
  • leuțului
plural
  • leuți
  • leuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leuț (fin.)

etimologie:

  • Leu + sufix -uț.
    surse: DEX '09

leuț (zool.)

  • 1. Leușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: leușor (zool.) un exemplu
    exemple
    • figurat Tînărul Lăpăduș, leuțul oțelăriei, se îneca revoltat; iar trage cineva înapoi cuptoarele, dar nu știe unde să pună mîna pe rană. CĂLUGĂRU, O. P. 329.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Leu + sufix -uț.
    surse: DEX '09