6 definiții pentru leușor (zool.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEUȘOR1, leușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui leu1; leuț1. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu1 + suf. -ușor.
leușor1 sm [At: MINEIUL (1776), 138r/10 / P: le-u~ / Pl: ~i, leișori / E: leu1 + -(i)șor] 1-2 (Șhp) Leu1 (1) (mic) Si: leuț1 (1-2), (îvr) leuleț (1-2), (pop) leușcan (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEUȘOR1, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu1; leuț1. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu1 + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
leușor (pop.) (desp. le-u-) s. m., pl. leușori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!leușor (pop.) (le-u-) s. m., pl. leușori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
leușor (mamifer, monedă) s.m., pl. leușori / leișori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: leușor (zool.)
leușor1 (pl. leu-) substantiv masculin
- silabație: le-u-șor
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
leușor2 (pl. lei-) substantiv masculin
substantiv masculin (M2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
leușor, leușorisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui leu; leuț. DEX '09 DEX '98sinonime: leuț
etimologie:
- Leu + sufix -ușor. DEX '09 DEX '98