letcă sf [At: CIHAC, II, 170 / Pl: ~tci, (înv) ~tce / E: bg летка, srb letka „fusul sucalei”] (Reg) 1 (Șîs fus de ~) Vergea de fier cu care este prevăzută sucala, folosită la depănatul firelor pe mosoare. 2 (Pex) Sucală. 3 Unealtă folosită la țesut, nedefinită mai îndeaproape.

LETCĂ, letci, s. f. Unealtă manuală care servește la depănatul firelor.

letcă f. unealtă de depănat, compusă dintr’o roată. [Serb. LETKA].

létcă f., pl. ĭ (sîrb. letka, letcă, letnjak, vîrtelniță, d. letati, a zbura. V. răzlețesc). Munt. Mold. Sucală.

letcă (reg.) s. f., g.-d. art. letcii; pl. letci

letcă (reg.) s. f., g.-d. art. letcii; pl. letci

letcă s. f., g.-d. art. letcii; pl. letci

letcă (letci), s. f. – Mosor, depănătoare. sb., cr. letka, din sl. letĕti „a zbura” (Cihac, II, 170; Tiktin; Conev).

LETCA, com. în jud. Sălaj, situată la poalele de ENE ale Culmii Prisnel, pe dr. râului Someș; 2.256 loc. (2000). Stații de c. f. (în satele L. și Cuciulat). Expl. de calcar și balast. Pomicultură (meri, pruni, peri). În arealul satului Cuciulat există o peșteră, în interiorul căreia au fost identificate picturi rupestre datând de la sfârșitul Paleoliticului (c. 12.000-10.000 î. Hr.) între care se remarcă imaginile unui cal (24,5 cm lungime și 12,5 cm înălțime) în mișcare și ale unei feline (80 cm lungime și c. 50 cm înălțime), asemănătoare picturilor rupestre de la Altamira (Spania). Bisericile de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (c. 1700, cu pridvor adăugat în 1864), Adormirea Maicii Domnului (începutul sec. 19) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1736, cu picturi interioare din 1863), în satele Toplița, Purcăreț și Șoimușeni. În satul L., menționat documentar în 1405, se află bisericile de lemn Sfânta Maria (sec. 17) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18).

LETCA, b., (16 B I 145); cf. blg. „uneltă de tors”.

LETCA NOUĂ, com. în jud. Giurgiu, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Bratilov; 3.774 loc. (2000). Între 17 febr. 1968 și 23 ain. 1981 a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu același hram – Sfinții Împărați Constantin și Elena – în satele L.N. (1860) și Letca Veche (1880).

LETCĂ s. v. depănătoare, vârtelniță.

letcă s.f. (tehn.; reg.) 1 (la sucală) <reg.> fus de letcă. Pe letcă se introduc mosoarele, în vederea depănării pe ele a firelor dintr-un scul aflat pe vârtelniță. 2 (la războiul de țesut) v. Rodan. Sucală.

letcă s. v. DEPĂNĂTOARE. VÎRTELNIȚĂ.