letcă sf [At: CIHAC, II, 170 / Pl: ~tci, (înv) ~tce / E: bg летка, srb letka „fusul sucalei”] (Reg) 1 (Șîs fus de ~) Vergea de fier cu care este prevăzută sucala, folosită la depănatul firelor pe mosoare. 2 (Pex) Sucală. 3 Unealtă folosită la țesut, nedefinită mai îndeaproape.

LETCĂ, letci, s. f. Unealtă manuală care servește la depănatul firelor.

letcă f. unealtă de depănat, compusă dintr’o roată. [Serb. LETKA].

létcă f., pl. ĭ (sîrb. letka, letcă, letnjak, vîrtelniță, d. letati, a zbura. V. răzlețesc). Munt. Mold. Sucală.

letcă (reg.) s. f., g.-d. art. letcii; pl. letci

letcă (reg.) s. f., g.-d. art. letcii; pl. letci

letcă s. f., g.-d. art. letcii; pl. letci

letcă (letci), s. f. – Mosor, depănătoare. sb., cr. letka, din sl. letĕti „a zbura” (Cihac, II, 170; Tiktin; Conev).

LETCĂ s. v. depănătoare, vârtelniță.

letcă s.f. (tehn.; reg.) 1 (la sucală) <reg.> fus de letcă. Pe letcă se introduc mosoarele, în vederea depănării pe ele a firelor dintr-un scul aflat pe vârtelniță. 2 (la războiul de țesut) v. Rodan. Sucală.

letcă s. v. DEPĂNĂTOARE. VÎRTELNIȚĂ.