11 definiții pentru lepădătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. (Pop. și fam.) 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

lepădătu sf [At: BIBLIA (1688), 1042 / V: (pop) lăp~ / Pl: ~ri / E: lepăda + -tură] (Pop) 1 Lucru lipsit de valoare. 2 Scuipat. 3 Vomă. 4 (Înv) Avort (1). 5 (Înv) Avorton (1). 6 (Pex) Copil născut înainte de termen și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice Si: nevolnic, stârpitură. 7 Om lipsit de caracter Si: canalie, lichea, pramatie. 8 Persoană depravată, coruptă, decăzută. 9 Prostituată. 10 Bastard (1). 11 (Înv) Naștere.

LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (nedezvoltat, diform), avorton; stîrpitură. 2. Fig. Ființă netrebnică, decăzută (din punct de vedere moral), lipsită de caracter; mîrșav, depravat. Nu mai am ce spune... dacă atît de puțin supraveghează pe un fiu care-și caută distracțiile între lepădăturile societății. SADOVEANU, N. F. 160. Lepădături din toate orașele și din toate colțurile lumii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185.

LEPĂDĂTÚRĂ ~i f. pop. 1) Copil mort, născut înainte de termen. 2) fig. Persoană decăzută moralicește; depravat; dezmățat; destrăbălat. /a lepăda + suf. ~ătură

lepădătură f. efectul lepădării: 1. avort; 2. ființă netrebnică.

lepădătúră f., pl. ĭ. Lucru lepădat, decĭ prost orĭ uzat. Epitet injurios adresat uneĭ persoane, uneĭ haĭmanale. Copil avortat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lepădătúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri

lepădătúră s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEPĂDĂTÚRĂ s. 1. v. lichea. 2. stârpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decât o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)

LEPĂDĂTU s. 1. derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (Mare ~ mal ești, amice!) 2. stîrpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decît o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)

Intrare: lepădătură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepădătu
  • lepădătura
plural
  • lepădături
  • lepădăturile
genitiv-dativ singular
  • lepădături
  • lepădăturii
plural
  • lepădături
  • lepădăturilor
vocativ singular
  • lepădătu
  • lepădăturo
plural
  • lepădăturilor

lepădătură popular familiar

  • 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avorton stârpitură
  • 2. figurat Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută.
    exemple
    • Nu mai am ce spune... dacă atît de puțin supraveghează pe un fiu care-și caută distracțiile între lepădăturile societății. SADOVEANU, N. F. 160.
      surse: DLRLC
    • Lepădături din toate orașele și din toate colțurile lumii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lepăda + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09