5 intrări
43 de definiții

Explicative DEX

LA3, lau, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) spăla (pe cap); a (se) scălda, a (se) îmbăia. ◊ Compus: lă-mă-mamă subst. = om prost, lălâu. [Prez. ind.: lau, lai, lă, lăm, lați, lau] – Lat. lavare.

LA3, lau, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) spăla (pe cap); a (se) scălda, a (se) îmbăia. ◊ Compus: lă-mă-mamă subst. = om prost, lălâu. [Prez. ind.: lau, lai, lă, lăm, lați, lau] – Lat. lavare.

la3 [At: PSALT. HUR. 48v/14 / V: (reg) ~ua, lăia / Pzi: lau / E: ml lavare] 1-6 vrt (Îvp) A (se) spăla (pe cap). 7 vt (Înv) A umezi. 8 vt (Pop; îc) Lă-mă-mamă Om prost. 9 vt (Îac) Om leneș, care se mișcă greoi. 10-11 vtr (Mar; Trs) A(-și) unge părul cu o substanță grasă pentru a-i da strălucire. 12-13 vtr (Reg) A (se) pieptăna după spălarea părului. 14 vt (Reg) A trata părul împotriva paraziților. 15 vr (Reg; d. pisici) A-și curăța blana prin lingere. 16 vt (Îvr; fig) A dojeni. 17 vt (Pop) A spăla rufe. 18 vt (Reg) A înălbi firele de tort. 19-20 vtr (Pop) A (se) scălda. 21 vt (Îvr) A trata cu o soluție, un unguent etc. Si: a unge. 22 vr (Olt; d. vreme) A deveni nefavorabilă.

laua v vz la3

lăia v vz la3

lăua v vz la

leu3 sn [At: ALR SN I, h 234/235 / Pl: leie / E: ns cf leică2] (Reg) Pâlnie.

LA3 (lau; pf. lăui; part. lăut) vb. tr. și refl. † Trans. Băn. 1 A (se) spăla 2 A (-și) spăla capul: ia să-mi lai copilașii... și să-i hrănești (CRG.); flăcăul care se lă Lune e nu se mai însoară (GOR.) 3 Lă-mă-mamă, sm. Ⓟ iron. Nătărău, om care nu se pricpe la nimic și așteaptă ca alții să vie să-l ajute: măritată de curînd după un văduvoiu și-un lă-mă-mamă (CRG.) [lat. lavare].

LA-MĂ-MAMĂ 👉 LA3.

LA3, lau, vb. I. Tranz. (Popular) A spăla (mai ales pe cap), a scălda, a îmbăia. Ea ne cocea pînă acuma pînea. Mă la pe mine. SADOVEANU, P. M. 246. Îl lă în toată sîmbăta cu fel de fel de buruieni. SEVASTOS, N. 4. Face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare... lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76. Lau copilul, îi dau țîță. ALECSANDRI, P. P. 308. ◊ Expr. Lă-mă-mamă (cu valoare de substantiv) = om prost, nătîng, lălîu. Măritată de curînd după un văduvoi bătrîn ș-un «lă-mă-mamă». CREANGĂ, A. 96. Dacă găsește vreun lă-mă-mamă... Nu vede, n-aude și nu-i bagă seamă. PANN, P. V. II 97. ◊ Refl. Ileana pe cap se la. BIBICESCU, P. P. 271. – Forme gramaticale: prez. ind. lau, lai, lă, lăm, lați, lau, part. lăut. - Prez. conj. pers. 3 și: să leie (CREANGĂ, P. 289).

A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spăla (pe cap). 2) fig. fam. A muia din toate părțile; a uda în întregime; a scălda. ◊ Lă-mă-mamă om mărginit la minte. /<lat. lavare

là v. a spăla, mai ales la cap: ia să-mi lai copilașii CR. [Vechiu-rom. a la, a spăla în genere = lat. LAVARE].

lă-mă-mamă m. om copilăros: dacă găsește vr’un lă-mă-mamă PANN. [Lit. spală-mă (la cap), mamă!].

2) la, infinitivu d. laŭ.

laŭ, lăút, a lá v. tr. (lat. lăvare și lávere, láutum, a spăla, it. lavare, fr. laver, pv. sp. pg. lavar. – Laŭ, laĭ, lă; să laŭ, să laĭ, să laĭe; lînd). Spăl pe cap cu apă caldă (cum se obișnuĭește Sîmbăta seara): a la copiiĭ. V. refl. Îmĭ spăl capu cu apă caldă. – În vest a lăĭa, ind. prez. laĭ, laĭ, laĭe, lăĭem, lăĭațĭ, laĭe, part. lăĭat.

1) lă v. tr. V. laŭ.

lă-mă-mámă s. m. fără pl. (imper. d. laŭ, mă laŭ și voc. mamă). Iron. Om fără energie, bleg, tîmpit.

Ortografice DOOM

!la1 (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. Iau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, 2 pl. lați, imperf. 1 lam; conj. prez. 1 sg. să Iau, 3 să laie; imper. 2 sg. afirm. lă; part. lăut

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

!Schimbarea la Față (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Schimbării la Față

la3 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imperf. 3 sg. la; conj. prez. 3 să lea/să leie/să laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

Schimbarea la Față (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Schimbării la Față

la vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imper. 2 sg. la; conj. prez. 3 sg. și pl. lea/leie/laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut

lă-mă-mamă s. m. invar.

Schimbarea la Față s. pr. f.

lau, lai 2, lă 3, lae 3 conj., lam 1 imp.

lă-mă-mamă invar.

Schimbarea-la-față.

Etimologice

la (lau, lăut), vb. – A spăla. – Mr. lau, lată, lare. Lat. lavāre (Pușcariu 954; REW 4951; DAR), cf. it. lavare, prov., sp., port. lavar, fr. laver. Înv., se pare că ar fi pierdut teren din sec. XVI, în fața der. său a spăla; azi se folosește în regiunea muntoasă din Munt., în Mold. și, în parte, în Trans., unde inf. său sună uneori a lăia. Cf. lături, lăun. Der. lăutoare, s. f. (spălat; spălătorie; Trans., spălător); lăutor, s. n. (înv.); lăutură, s. f. (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla); nelăut, adj.; nelăuți, vb. (Trans.). – Der. neol. lavabo(u), s. n., din fr. lavabo; lavoar, s. n., din fr. lavoir; lavabil, adj., din fr. lavable.

Enciclopedice

SCHIMBAREA LA FAȚĂ, sărbătoare creștină (6 aug.) ce amintește episodul relatat de Evanghelii, în care Iisus Hristos s-a arătat, pe muntele Tabor, apostolilor Petru, Iacov și Ioan, în strălucirea sa divină, însoțit de Moise și Ilie, personificând legea și profețiile, pe care Iisus a venit să le împlinească. Glasul din Cer le poruncește apostolilor să-L asculte pe Hristos ca pe noul Moise.

Sinonime

LA vb. v. îmbăia, scălda, spăla.

la2 vb. I. (înv. și pop.) 1 tr., refl. v. Spăla. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe) v. Îmbăia. Scălda. 3 tr. (compl. indică rufe, obiecte etc.) v. Spăla.

la2 vb. I. (înv. și pop.) 1 tr., refl. v. Spăla. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe) v. îmbăia. Scălda. 3 tr. (compl. indică rufe, obiecte etc.) v. Spăla.

leu1 s.m. I 1 (zool.) Panthera leo; regele-savanei (v. rege1), turc.; înv.> aslan. 2 (art. Leul; astron.; nm. pr.) <pop.> Calul (v. cal), Gavădul. Constelația Leul se află în emisfera boreală, fiind situată între Rac și Fecioară. 3 fig. (relig. creștină; înv.; nm. pr.) v. Fiul lui Dumnezeu (v. fiu). Fiul Omului (v. fiu). Galileanul. Hristos. Iisus. Iisus Galileanul. Iisus Hristos. învățătorul (v. învățător). Lumină de la Lumină. Lumină din Lumină. Mântuitorul (v. mântuitor). Mesia. Mielul Domnului (v. miel). Mielul lui Dumnezeu (v. miel). Mielușelul Domnului (v. mielușel). Mielușelul lui Dumnezeu (v. mielușel). Nazareeanul (v. nazareean). Nazarineanul (v. nazarinean). Tămăduitorul (v. tămăduitor). 4 fig. (înv.) v. Demon. Diavol. Drac. Duh al întunericului. Duh al răului. Duh necurat. Duh rău. Necuratul (v. necurat). Satană. Spirit al întunericului. Spirit al răului. Spirit necurat. Spirit rău. Tartor. II (zool.) leu-de-mare = Otarta byronia; <înv.> leu-marin; (înv.) leu-marin v. Leu-de-mare (Otarta byronia). III (fin.) 1 (și leu nou) <înv. și pop.> franc1. A dat câțiva lei pe o înghețată. 2 (la pl. lei; pop. și fam.) v. Avere. Avut1. Bani (v. ban).

leu2 s.n. (reg.) v. Pâlnie.

la vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA. SPĂLA.

Arhaisme și regionalisme

LA vb. (Mold., Ban., Trans. SV) A spăla. A: Să-și lea cămeșile lor DOSOFTEI, PARIMIAR. C: Lau. Lavo. AC, 349. La-mă-veri și mai vîrtos de zăpada înălbi-mă-voiu. PS. SEC. XVIII, 36r. ◊ Fig. Ce mai vîrtos mă lă de fărălegile meale. PS. SEC. XVIII, 34^v. Etimologie: lat. lavare. Vezi și: nelăut:

la, lau, v.t.r. (reg.) 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar, 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). 3. A se unge pe cap (cu ulei, unt sau unsoare de porc). – Lat. lavare „a spăla, a curăța” (DEX, MDA).

la, lau, vb. tranz. și refl. – (reg.) 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar, 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). – Lat. lavare „a spăla, a curăța” (DEX, MDA).

schimbarea la față – (rel.) Prima sărbătoare de toamnă (6 august); Probaje, Probejanie. „De la sărbătoarea asta începe a pica frunza de fag; frunza și iarba îmbătrânesc” (Bilțiu, 2010: 37). Interdicții: „Nu-i bine a lucra, că dacă lucri, lucru îi așe cum să proboze frunza. Așe să duce lucru, așe să duc tăte cum pică paiu, cum pică frunza” (idem; Sarasău). ♦ Sărbătoare (praznic împărătesc) ce marchează întâmplarea de pe Muntele Tabor unde Iisus, în prezența apostolilor Petru, Iacob și Ioan, a început să strălucească (potrivit teologilor, acest lucru demonstrează originea sa divină).

la, lau, vb. tranz. și refl. – 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). – Lat. lavare.

Proverbe și cimilituri

Eu îl Iau, el se rade.
(Se zice pentru cei ce prea mult se pripesc.)

Intrare: la (vb.)
verb (VT99)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • la
  • lare
  • lăut
  • lăutu‑
  • lând
  • lându‑
singular plural
  • lă
  • lați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lau
(să)
  • lau
  • lam
  • lăui
  • lăusem
a II-a (tu)
  • lai
(să)
  • lai
  • lai
  • lăuși
  • lăuseși
a III-a (el, ea)
  • lă
(să)
  • laie
  • lea
  • leie
  • la
  • lău
  • lăuse
plural I (noi)
  • lăm
(să)
  • lăm
  • lam
  • lăurăm
  • lăuserăm
  • lăusem
a II-a (voi)
  • lați
(să)
  • lați
  • lați
  • lăurăți
  • lăuserăți
  • lăuseți
a III-a (ei, ele)
  • lau
(să)
  • laie
  • lea
  • leie
  • lau
  • lăură
  • lăuseră
invariabil (I1)
  • lăua
lăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
laua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lă-mă-mamă (s.f.)
lă-mă-mamă2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lă-mă-mamă
  • lă-mă-mamă
plural
  • lă-mă-mamă
  • lă-mă-mamă
genitiv-dativ singular
  • lă-mă-mamă
  • lă-mă-mamă
plural
  • lă-mă-mamă
  • lă-mă-mamă
vocativ singular —
plural —
Intrare: lă-mă-mamă (s.m.)
lă-mă-mamă1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lă-mă-mamă
  • lă-mă-mamă
plural
  • lă-mă-mamă
  • lă-mă-mamă
genitiv-dativ singular
  • lă-mă-mamă
  • lă-mă-mamă
plural
  • lă-mă-mamă
  • lă-mă-mamă
vocativ singular —
plural —
Intrare: leu (pâlnie)
leu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leu
  • leul
  • leu‑
plural
  • leie
  • leiele
genitiv-dativ singular
  • leu
  • leului
plural
  • leie
  • leielor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Schimbarea la Față
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • Schimbarea la Față
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • Schimbării la Față
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin compus
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • Schimbarea-la-față
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • Schimbării-la-față
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

la, lauverb

  • 1. popular A (se) spăla (pe cap); a (se) scălda, a (se) îmbăia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ea ne cocea pînă acuma pînea. Mă la pe mine. SADOVEANU, P. M. 246. DLRLC
    • format_quote Îl lă în toată sîmbăta cu fel de fel de buruieni. SEVASTOS, N. 4. DLRLC
    • format_quote Face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare... lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76. DLRLC
    • format_quote Lau copilul, îi dau țîță. ALECSANDRI, P. P. 308. DLRLC
    • format_quote Ileana pe cap se la. BIBICESCU, P. P. 271. DLRLC
etimologie:

lă-mă-mamă, lă-mă-mamăsubstantiv feminin invariabil

  • 1. popular Om prost, lălâu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Măritată de curînd după un văduvoi bătrîn ș-un «lă-mă-mamă». CREANGĂ, A. 96. DLRLC
    • format_quote Dacă găsește vreun lă-mă-mamă... Nu vede, n-aude și nu-i bagă seamă. PANN, P. V. II 97. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic