2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEHĂÍ, lehăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: lihăí vb. IV] – Et. nec.

LEHĂÍ, lehăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: lihăí vb. IV] – Et. nec.

lehăi1 vti [At: (sf. sec. XVIII) LET. III, 282/20 / V: ~hui, lih~, lihui / Pzi: ~esc / E: nct] (Îvr) 1-2 A ocărî. 3-4 A defăima. 5-6 A bârfi. 7-8 (Pex) A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, (pop) a bleotocări, a sporovăi, a trăncăni. 9-10 (Reg) A striga în gura mare după animale, mai ales după câini și lupi. 11-12 (Mar; Tsr) A alunga animale. corectată

lehăi2 [At: KLEIN, D. 230 / Pzi: ~esc, (înv) lihăi / E: nct] (Îdt) 1 vt A priva pe cineva de ceva. 2 vt A jefui. 3 vt A despuia. 4 vr A se lipsi de ceva. 5 vr A renunța la ceva.

LEHĂÍ, lehăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A spune verzi și uscate, a vorbi mult și fără rost; a trăncăni. Să-ți ții liopa de gură și să nu lehăiești mult. CONTEMPORANUL, IV 302. Las’, nu mai lehăi după cum ți-i obiceiu. ALECSANDRI, T. I 318. – Variantă: lihăí (ȘEZ. IX 150) vb. IV.

A LEHĂÍ ~iésc intranz. pop. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi. /Orig. nec.

lehăì v. Mold. a flecări: nu mai lehăi după cum ți-e obiceiul AL. [Slav. LIHŬ, covârșitor (LIHO GLAGOLATI, a vorbi în dodii)].

LEHẮU, lehăi, s. m. (Reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. -ău.

LEHẮU, lehăi, s. m. (Reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. -ău.

LIHĂÍ vb. IV v. lehăi.

lehău sm [At: F (1872), 72 / V: ~heu / Pl: ~ăi / E: mg léha] (Îrg) Persoană care bârfește Si: intrigant, palavragiu.

lehău m. Mold. flecar: tacă-ți gura, lehăule! AL.

blehăĭésc și lehăĭésc v. intr. (rudă cu vsl. blekati și blekotati, a behăi, sîrb. bleknuti, a behăi, și blenuti, a flecări. V. bleștesc și brehnesc). Est. Fam. Brehăĭesc. Fig. Iron. Flecăresc, trăncănesc, vorbesc mult și plicticos. V. blescote.

lehắŭ m. (d. lehăĭesc). Mold. nord. Om prea vorbăreț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lehăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehăiésc, imperf. 3 sg. lehăiá; conj. prez. 3 să lehăiáscă

lehăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehăíesc, imperf. 3 sg. lehăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehăiáscă

lehắu (reg.) s. m., art. lehắul; pl. lehắi, art. lehắii

lehău s. m., art. lehăul; pl. lehăi, art. lehăii

arată toate definițiile

Intrare: lehăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lehăi
  • lehăire
  • lehăit
  • lehăitu‑
  • lehăind
  • lehăindu‑
singular plural
  • lehăiește
  • lehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lehăiesc
(să)
  • lehăiesc
  • lehăiam
  • lehăii
  • lehăisem
a II-a (tu)
  • lehăiești
(să)
  • lehăiești
  • lehăiai
  • lehăiși
  • lehăiseși
a III-a (el, ea)
  • lehăiește
(să)
  • lehăiască
  • lehăia
  • lehăi
  • lehăise
plural I (noi)
  • lehăim
(să)
  • lehăim
  • lehăiam
  • lehăirăm
  • lehăiserăm
  • lehăisem
a II-a (voi)
  • lehăiți
(să)
  • lehăiți
  • lehăiați
  • lehăirăți
  • lehăiserăți
  • lehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lehăiesc
(să)
  • lehăiască
  • lehăiau
  • lehăi
  • lehăiseră
lihăi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lihăi
  • lihăire
  • lihăit
  • lihăitu‑
  • lihăind
  • lihăindu‑
singular plural
  • lihăiește
  • lihăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lihăiesc
(să)
  • lihăiesc
  • lihăiam
  • lihăii
  • lihăisem
a II-a (tu)
  • lihăiești
(să)
  • lihăiești
  • lihăiai
  • lihăiși
  • lihăiseși
a III-a (el, ea)
  • lihăiește
(să)
  • lihăiască
  • lihăia
  • lihăi
  • lihăise
plural I (noi)
  • lihăim
(să)
  • lihăim
  • lihăiam
  • lihăirăm
  • lihăiserăm
  • lihăisem
a II-a (voi)
  • lihăiți
(să)
  • lihăiți
  • lihăiați
  • lihăirăți
  • lihăiserăți
  • lihăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lihăiesc
(să)
  • lihăiască
  • lihăiau
  • lihăi
  • lihăiseră
Intrare: lehău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehău
  • lehăul
  • lehău‑
plural
  • lehăi
  • lehăii
genitiv-dativ singular
  • lehău
  • lehăului
plural
  • lehăi
  • lehăilor
vocativ singular
  • lehăule
plural
  • lehăilor
leheu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lehăi lihăi

etimologie:

lehău leheu

etimologie:

  • Lehăi + sufix -ău.
    surse: DEX '98 DEX '09