2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leghen1 sn vz lighean

LIGHEÁN, ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, folosit la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Conținutul unui asemenea vas. [Pl. și: lighene] – Din tc. liğen, legen.

legen1 sn [At: ANON. CAR. / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Atm; Ban) 1 Pelvis. 2 Bazin.

lighean sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) leghian, (înv) legen, leghen, leghin, ~ghien, (reg) ligion, lingan, lugan / Pl: ~e, (îrg) ~ene, ~uri / E: tc liğen, legen] 1 Vas de metal, porțelan etc., larg și puțin adânc, ce se folosește la spălatul corpului, rufelor etc. 2 Conținut al unui lighean (1). 3 (Îvr) Castronaș de metal, plastic etc. în care se prepară clăbucul pentru bărbierit. 4 (Atm; înv) Bazin.

LIGHEÁN, lighene, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, întrebuințat la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Din tc. liğen, legen.

LIGHEÁN, lighene și ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. puțin adînc și larg, servind la spălatul mîinilor, feței, vaselor etc. Se spălă pe ochi înmuind vîrful degetelor în lighean. DUMITRIU, N. 285. Un lighean de lut cu ibric. CREANGĂ, A. 134. Obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă lovit ca un tam-tam chinezesc. GHICA, S. 74. ◊ Fig. Acest torent se arunca cu zgomot dintr-o înălțime într-un lighean de granit; iar de aci se vărsa prin jgheaburi și se ascundea prin deosebite crăpături. BOLINTINEANU, O. 329. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Ei bine, eu ce fac cu ligheanu ist de gheață? ALECSANDRI, T. I 367. – Pronunțat: -ghean.Pl. și: ligheanuri (KOGĂLNICEANU, S. 94).

LIGHEÁN lighéne n. Vas larg și puțin adânc folosit la spălat. /<turc. ligen, legen

LIGHEAN s.n. (Mold., ȚR, Ban.) Vas cu margini largi, folosit de obicei pentru spălat. A: Lighean cu ibric de argint. NECULCE. Răpia . . . cine căldări, cine ligheanuri. IM 1754, 75r. B: Un leghin plin de apă. BIBLIA (1688). Bagă apă în leghin și mergi de spală picioarele oaspelui. ISOPIE (1705); cf. IM 1730, 105v. C: Legen. Pelvis. AC, 350. Variante: leghen (AC, 350), leghin BIBLIA 1688 ; ISOPIE (1705). Etimologie: tc.liğen, leğen. Cf. medelniță.

lighian n. 1. vas de spălat pe mâini; 2. vas de ras barba; 3. basin de lovit, teas: sunetul unui lighean de alamă lovit cu un tamtam chinezesc GHICA. [Albanez LĬAGHEN].

ligheán n., pl. ene, nu eane (turc. legen, leken [de unde vine ngr. legéni, bg. sîrb. legen], d. ngr. lekáni, vgr. lekáne lekánion, lighean, de unde vine și vsl. lekánĭa, rus. lohánĭ, lighean). Vasu în care se scurge apa cînd te spelĭ. – Vechĭ leghén și leghín.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ligheán s. n., pl. ligheáne / lighéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: leghen
leghen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lighean
lighean1 (pl. -ane) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lighean
  • ligheanul
  • ligheanu‑
plural
  • ligheane
  • ligheanele
genitiv-dativ singular
  • lighean
  • ligheanului
plural
  • ligheane
  • ligheanelor
vocativ singular
plural
lighean2 (pl. -ene) substantiv neutru
substantiv neutru (N5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lighean
  • ligheanul
  • ligheanu‑
plural
  • lighene
  • lighenele
genitiv-dativ singular
  • lighean
  • ligheanului
plural
  • lighene
  • lighenelor
vocativ singular
plural
legen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leghen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leghian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leghin
  • leghinul
  • leghinu‑
plural
  • leghini
  • leghinii
genitiv-dativ singular
  • leghin
  • leghinului
plural
  • leghini
  • leghinilor
vocativ singular
plural
lighean3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lighean
  • ligheanul
  • ligheanu‑
plural
  • ligheanuri
  • ligheanurile
genitiv-dativ singular
  • lighean
  • ligheanului
plural
  • ligheanuri
  • ligheanurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lighian
  • lighianul
  • lighianu‑
plural
  • lighiane
  • lighianele
genitiv-dativ singular
  • lighian
  • lighianului
plural
  • lighiane
  • lighianelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lighean legen leghen leghian leghin lighian

  • 1. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, folosit la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: lighenaș attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se spălă pe ochi înmuind vîrful degetelor în lighean. DUMITRIU, N. 285.
      surse: DLRLC
    • Un lighean de lut cu ibric. CREANGĂ, A. 134.
      surse: DLRLC
    • Obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă lovit ca un tam-tam chinezesc. GHICA, S. 74.
      surse: DLRLC
    • figurat Acest torent se arunca cu zgomot dintr-o înălțime într-un lighean de granit; iar de aci se vărsa prin jgheaburi și se ascundea prin deosebite crăpături. BOLINTINEANU, O. 329.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui asemenea vas.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ei bine, eu ce fac cu ligheanu ist de gheață? ALECSANDRI, T. I 367.
        surse: DLRLC

etimologie: