LEGATAR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană în favoarea căreia se face un legat². – Din fr. legataire, lat. legatarius.

legatar, ~ă smf [At: PRAVILA (1814), 164/14 / Pl: ~i, ~e / E: lat legatarius, fr légataire] 1 Persoană care beneficiază de un legat² (1) Si: legator (2). 2 (Îc) ~ (cu titlu) universal Persoană care beneficiază de toate bunurile lăsate de o altă persoană prin testament. 3 (Îvr) Persoană care dăruiește un legat² (1) prin testament Si: (îvr) legat² (5). 4 (Îvr) Persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva Si: executor testamentar.

LEGATAR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un legat². – Din fr. légataire, lat. legatarius.

LEGATAR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se conferă un legat³. Notarul de stat este obligat să încunoștințeze de îndată pe moștenitorii și legatarii care nu au fost de față la inventariere, despre deces și măsurile care au fost luate. B. O. 1953, 5.

LEGATAR, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unui legat. ◊ Legatar universal = cel căruia cineva îi lasă prin testament întreaga sa avere. [Cf. fr. légataire, lat. legatarius].

LEGATAR, -Ă s. m. f. beneficiar al unui legat². (< fr. légataire, lat. legatarius)

LEGATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană în favoarea căreia se face un legat. /<lat. legatarius, fr. légataire

legatar m. cui s’a lăsat un legat: legatar universal.

*legatár, -ă s. (lat. legatarius). Acela căruĭa i s’a lăsat ceva pin testament: legatar universal.

legatar s. m., pl. legatari

legatar s. m., pl. legatari

legatar s. m., pl. legatari corectat(ă)

legatar s.m. (jur.) 1 moștenitor. Notarul a lăsat la latitudinea legatarului să-și despăgubească frații. 2 executor testamentar, <înv.> executar testamentar. Legatarul este însărcinat cu îndeplinirea dispozițiilor din testamentul unei persoane decedate. 3 (înv.) v. Testator.