legatar, ~ă smf [At: PRAVILA (1814), 164/14 / Pl: ~i, ~e / E: lat legatarius, fr légataire] 1 Persoană care beneficiază de un legat² (1) Si: legator (2). 2 (Îc) ~ (cu titlu) universal Persoană care beneficiază de toate bunurile lăsate de o altă persoană prin testament. 3 (Îvr) Persoană care dăruiește un legat² (1) prin testament Si: (îvr) legat² (5). 4 (Îvr) Persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva Si: executor testamentar.