legațiune sf vz legație

* LEGAȚIUNE, LEGAȚIE sf. ⏲ 1 Personalul unei ambasade ¶ 2 Clădirea în care e instalat ambasadorul sau ministrul plenipotențiar și cancelaria lui [fr.].

LEGAȚIUNE s.f. v. legație.

legațiune f. 1. personalul unei ambasade; 2. palatul unde rezidă.

*legațiúne f. (lat. legátio, -ónis. V. a- și de-legațiune). Funcțiunea de legat. Însărcinarea dată unuĭ trimes (ministru plenipotențiar) de a reprezenta un stat în alt stat. Localu (cancelaria) acestuĭ trimes. Funcționariĭ acesteĭ cancelariĭ la un loc. – Și -áție.

LEGAȚIE, legații, s. f. Misiune diplomatică pe lângă un stat străin, inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei misiuni. [Var.: legațiune s. f.] – Din fr. légation, lat. legatio.

legație sf [At: CR (1829), 182²/13 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr légation] 1 Reprezentanță diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. 2 Sediu al unei legații (1). 3 (Înv) Funcție a legatului³ (2).

LEGAȚIE, legații, s. f. Reprezentanță diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Var.: legațiune s. f.] – Din fr. légation, lat. legatio.

LEGAȚIE, legații, s. f. Misiune diplomatică permanentă, care are în frunte un ministru. ♦ Localul, sediul, clădirea acelei misiuni. Să vezi că n-am să mă mai pot duce la legație! TEATRU, I. 104.

LEGAȚIE s.f. Reprezentanță diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Gen. -iei, var. legațiune s.f. / cf. fr. légation, lat. legatio].

LEGAȚIE s. f. 1. reprezentanță diplomatică cu rang inferior ambasadei. ◊ localul, sediul acesteia. 2. misiune a unui legat¹ (2), în vechile state ale bisericii. 3. suprafața unei țări supusă unui legat¹ (2). (< fr. légation, lat. legatio)

LEGAȚIE ~i f. 1) Reprezentanță diplomatică permanentă a unui guvern în alt stat, unde nu există ambasadă. 2) Loc sau sediu al acestei reprezentanțe. [G.-D. legației; Sil. -ți-e] /<fr. legation, lat. legatio, ~onis^[1]

legație (desp. -ți-e) s. f., art. legația (desp. -ți-a), g.-d. art. legației; pl. legații, art. legațiile (desp. -ți-i-)

legație (-ți-e) s. f., art. legația (-ți-a), g.-d. art. legației; pl. legații, art. legațiile (-ți-i-)

legație s. f. (sil. -ți-e), art. legația (sil. -ți-a), g.-d. art. legației; pl. legații, art. legațiile (sil. -ți-i-)^[1]

legație